Sambata asta este pomenirea mortilor! Foarte putini, dintre noi, stim ca mai bine de 670.000 de oameni intrati pe 'mana nevazuta" a Securitatii, un sfert sfert dintre acestiaau murit in lagare, inchisori si-n deportare. Iar daca, tot azi este sambata pomenirii mortilor, azi am sa va destainui un mic episod din "tineretea", lui Petre Tutea... asa cum am aflat-o de la cunoscutul jurnalist si om de litere, Geo Calugaru! Pe aceasta cale, un SINCER MULTUMESC! Revenind, de sambata mortilor, haideti sa-i pomenim!
"Prin
intermediul regretatului profesor universitar D. Smântânescu, unul dintre
secretarii particulari ai marelui savant și istoric Nicolae Iorga, am avut
privilegiul să-l cunosc pe filosoful Petre Țuțea.
Mai 1986, taman ce se împlineau 65 de ani de la crearea
P.C, din România. Conducerea Casei de Cultură, a ministerului de Interne se
dădea de ceasul morții, să marcheze istoricul eveniment. Pe la sfârșitul lunii
aprilie, al acelui an, sunt chemat de Comandantul Instituției, care-mi
relatează succint despre ce este vorba și-mi ordonă să găsesc o personalitate
al cărui merit, legat de acest eveniment, să fie cu totul deosebită. Ce și cum
voi face, mă privește, după care, mă atenționează că sunt liber. Puteam părăsi
biroul său.
Pe moment, am simțit că-mi fuge pământul de sub
picioare... Brusc, mi-am amintit de domnul profesor Dan Smântânescu, un
personaj admirat de comandant, care ținuse să fie prezent la prelegerile
acestuia, despre N. Iorga și totodată, felicitându-mă, pentru o asemenea
descoperire, de ale cărui servicii am beneficiat mulți ani. Am luat urgent
legătura și, cum timpul nu mai avea răbdare, i-am dat telefon celui care mă va
salva. În orele următoare, eram împreună la locuința sa. Filosoful, omul
politic, publicistul Petre Țuțea, pe care aveam să-l admir, în toți cei cinci
ani, pe care i-am trăit, locuia, într-o încăpere modestă, pe strada Șipotul
Fântânilor, în care ne-a primit îmbrățișându-l cu, căldură, pe cel care-l
însoțeam. Mi-am dat seama că sunt foarte apropriați și, brusc, eu unul am
crezut că voi trece cu bine încercarea care se apropria fulgerător.
În profida celor 84 de ani, pe care-i purta pe umeri,
ochii negri, pătrunzători, cu o luminozitate aparte, îi subliniau tinerețea
spiritului. Așa se face că, pe 6 mai, cu doar două zile înainte de împlinirea
celor 65 de ani, ai acelei aniversări, iată-mă pe scena de la parter, la o masă
rotundă, scăldați din belșug de lumina reflectoarelor, primind ropotul de
aplauze al celor peste 200 de spectatori, care umpluseră spațioasa sală, de la
parter, destinată evenimentelor, cu adevărat semnificative. S-a făcut liniște.
S-au stins luminile din sală, rămânând doar reflectoarele, care păreau că se aprinseră
brusc. Preț cam de 3-4 minute, mi-am prezentat oaspetele, care, am spus eu,
deși avea 84 de ani, era încă plin de vigoare. Pe tatăl său îl chema Petre
Bădescu și era preot în comuna Boteni, de lângă Muscel. Pe mama lui o chema
Ana, fiind fiica lui Simion Petre Țuțea. Nu a fost căsătorită cu tatăl său.
Prolifică, tânăra i-a dăruit acestuia opt copii, primul dintre ei fiind chiar
invitatul nostru, Petre Țuțea... Împovărată de grija creșterii celor opt copii,
tânăra mamă, îndemnată fiind și de rude și părinți cere garantarea zilei de
mâine. Și astfel, când Petre împlinea 4 ani, în 1906, preotul trece toată
averea pe numele acestuia.
Precizând că, s-a ilustrat la modul eminent, atât ca
autor de cărți, care n-au apărut în timpul vieții sale, dar și ca economist,
filosof, politician și ziarist îl voi invita să ne relateze, ce rol a avut în
crearea istoricului eveniment, de la a cărei înființare taman ce se scurgeau 65
de ani. Cele consemnate, în prezent, după unele crâmpeie, descoperite ulterior,
consemnate, după niște însemnări făcute, în urma unor convorbiri, au legătură
cu evenimentul, care a justificat invitarea sa, dar și cu sinuosul traseu al
vieții sale, aducându-i mulți ani de închisoare, plini de suferințe.
După absolvirea Școlii Primare, din Boteni(1913), între
anii 1913-1917, acesta a urmat cursurile gimnaziale de la ”Dinicu Golescu”, din
Câmpulung Muscel. În 1917, din cauza
războiului mondial, școlile funcționau cu întreruperi, profesorii erau
mobilizați să participe la acesta.
Așa se face că, următorii trei ani (1917-1920) Petre
Țuțea și i-a petrecut la Boteni, în casa părintească. În 1920, la îndemnul
consăteanului său, Ion Chelcea, acesta se înscrie în clasa a V-a a liceului ”
Gh. Bariț” din Cluj . Adolescenta luat contact cu frământările epocii, în
Clujul, mereu receptiv la ce se întâmpla la noi și în vecinătatea noastră. Se
afirmă, printr-o inteligență de excepție, dublată de un dinamism, ce nu putea
să treacă neobservat..
La fel ca și Panait Istrati, se lasă ademenit de vederile
și ideile din presa de atunci, a marelui vecin de la Răsărit. Orientarea de
stânga, spre o politică a lui Petre Țuțea, îl face remarcat și este în
consecință, însărcinat să participe la Moscova, la o întrunire amplă, cu un
caracter internațional al mișcărilor politice social-democrate, de stânga, în
vederea constituirii unui puternic pol politic, bineînțeles de stânga,
internaționalist. Iar, țările ce-și trimiseseră reprezentanții, urmau să fie de
acord să se afilieze la acesta, sub umbrela ”protectoare” a nou născutului
URSS, ca și părți comuniste, membre ale Internaționalei Comuniste, îmbrățișând,
întru totul vederile ”mamei” Moscova. Înainte de parafarea înțelegerii, s-a
decis ca, după ce ascultaseră principiile, vederile, trăsăturile, care urmau să
devină lege, să aibă loc o discuție colegială, de la tovarăș... la tovarăș și
care să garanteze soliditatea edificiului, care părea de bun augur.
Fiu de preot, Petre Țuțea își va face tranșant cunoscută
poziția, condamnând ateismul, el fiind creștin ortodox, care aparținea unui
neam religios, ce nu ofensează Divinitatea, pe care o poartă în timp și în
spațiu. Asta, deoarece... această Divinitate, deși aparent face Istorie, ea nu
se confundă, cum nu se confundă cu lumea creată, așa cum obișnuiau a o concepe
panteiștii. Istoria profană este cimitirul popoarelor. De aceea, nu se poate
fixa profilul spiritual al românului, în afară de biserica creștină; românii
născându-se creștini, nefiind creștinați de alte neamuri."
Lucian Boia, istoricul, scria despre revista ”Stânga”: ”Frecvent apare semnătura lui P. Boteanu, pseudonimul lui Petre Țuțea; se afirma ca marxist convins, care își exprima ”încrederea” în devenirea socială, așa cum a fost formulată de părintele socialismului modern, adică Marx.” Trebuie spus și faptul că, Petre Țuțea, avea să mărturisească ulterior, într-un interviu acordat lui Vartan Arachelian că: ”Eu n-am fost legionar, nici comunist”. Revenind la randurile domnului Calugaru : "... jucând, așa cum se spune, în deplasare (nr.-adică la Moscova) a trebuit să-și dea acordul. Cu siguranță, pentru unii poate fi interpretat ca o bilă neagră, chiar dacă nu o afirmă în mod direct. Totuși, mai târziu... dezamăgit fiind ”Nea Petrache” a alunecat spre legionarism, însă, doar în prima parte a activității lor. Acolo, acesta părea a se fi întâlnit cu creștinul ortodox, care zăcea în mod latent în el...".
Lucian Boia, istoricul, scria despre revista ”Stânga”: ”Frecvent apare semnătura lui P. Boteanu, pseudonimul lui Petre Țuțea; se afirma ca marxist convins, care își exprima ”încrederea” în devenirea socială, așa cum a fost formulată de părintele socialismului modern, adică Marx.” Trebuie spus și faptul că, Petre Țuțea, avea să mărturisească ulterior, într-un interviu acordat lui Vartan Arachelian că: ”Eu n-am fost legionar, nici comunist”. Revenind la randurile domnului Calugaru : "... jucând, așa cum se spune, în deplasare (nr.-adică la Moscova) a trebuit să-și dea acordul. Cu siguranță, pentru unii poate fi interpretat ca o bilă neagră, chiar dacă nu o afirmă în mod direct. Totuși, mai târziu... dezamăgit fiind ”Nea Petrache” a alunecat spre legionarism, însă, doar în prima parte a activității lor. Acolo, acesta părea a se fi întâlnit cu creștinul ortodox, care zăcea în mod latent în el...".
Referitor la stalinismul, de atunci, existent în Uniunea Sovietică,cu vibratie si-n tara, Țuțea a fost foarte tranșant:
”Stalinismul e definiția comunismului. Unde e stalinism, după trei luni, cad de la putere, că nu sunt în stare să dea, nici...apă. Nu se poate impune stalinismul, decât cu bâta, cu parul.”
FRumoasa poveste, incercati a da si de nepotul lui Nea Petrache, matematicianul Viorel Tutea... va poate povesti, mult mai multe...
RăspundețiȘtergere"Am fost la Moscova, am văzut clădiri, metroul... și m-au întrebat ce părere am! Le-am spus că pe stradă am văzut oameni, au construit metroul și cam atât... i-am dezamăgit foarte tare sovietici". Petre Țuțea
RăspundețiȘtergere"L-am întrebat pe un sovietic dacă crede în DUMNEZEU? Acesta mi-a răspuns că e ateu... și i-am răspuns cu bravo! Asta e religia ta".
RăspundețiȘtergereFrumoasa poveste.....oameni si istorii mai putin stiute.
RăspundețiȘtergere