O POVESTE MAI PUTIN STIUTA... DIN TINERETEA LUI PETRE TUTEA

Sambata asta este pomenirea mortilor! Foarte putini, dintre noi, stim ca mai bine de 670.000 de oameni intrati pe 'mana nevazuta" a Securitatii, un sfert sfert dintre acestiaau murit in lagare, inchisori si-n deportare. Iar daca, tot azi este sambata pomenirii mortilor, azi am sa va destainui  un mic episod din "tineretea", lui Petre Tutea... asa cum am aflat-o de la cunoscutul jurnalist si om de litere, Geo Calugaru! Pe aceasta cale, un SINCER MULTUMESC! Revenind, de sambata mortilor, haideti sa-i pomenim!

 "Prin intermediul regretatului profesor universitar D. Smântânescu, unul dintre secretarii particulari ai marelui savant și istoric Nicolae Iorga, am avut privilegiul să-l cunosc pe filosoful Petre Țuțea.

Mai 1986, taman ce se împlineau 65 de ani de la crearea P.C, din România. Conducerea Casei de Cultură, a ministerului de Interne se dădea de ceasul morții, să marcheze istoricul eveniment. Pe la sfârșitul lunii aprilie, al acelui an, sunt chemat de Comandantul Instituției, care-mi relatează succint despre ce este vorba și-mi ordonă să găsesc o personalitate al cărui merit, legat de acest eveniment, să fie cu totul deosebită. Ce și cum voi face, mă privește, după care, mă atenționează că sunt liber. Puteam părăsi biroul său.

Pe moment, am simțit că-mi fuge pământul de sub picioare... Brusc, mi-am amintit de domnul profesor Dan Smântânescu, un personaj admirat de comandant, care ținuse să fie prezent la prelegerile acestuia, despre N. Iorga și totodată, felicitându-mă, pentru o asemenea descoperire, de ale cărui servicii am beneficiat mulți ani. Am luat urgent legătura și, cum timpul nu mai avea răbdare, i-am dat telefon celui care mă va salva. În orele următoare, eram împreună la locuința sa. Filosoful, omul politic, publicistul Petre Țuțea, pe care aveam să-l admir, în toți cei cinci ani, pe care i-am trăit, locuia, într-o încăpere modestă, pe strada Șipotul Fântânilor, în care ne-a primit îmbrățișându-l cu, căldură, pe cel care-l însoțeam. Mi-am dat seama că sunt foarte apropriați și, brusc, eu unul am crezut că voi trece cu bine încercarea care se apropria fulgerător.

În profida celor 84 de ani, pe care-i purta pe umeri, ochii negri, pătrunzători, cu o luminozitate aparte, îi subliniau tinerețea spiritului. Așa se face că, pe 6 mai, cu doar două zile înainte de împlinirea celor 65 de ani, ai acelei aniversări, iată-mă pe scena de la parter, la o masă rotundă, scăldați din belșug de lumina reflectoarelor, primind ropotul de aplauze al celor peste 200 de spectatori, care umpluseră spațioasa sală, de la parter, destinată evenimentelor, cu adevărat semnificative. S-a făcut liniște. S-au stins luminile din sală, rămânând doar reflectoarele, care păreau că se aprinseră brusc. Preț cam de 3-4 minute, mi-am prezentat oaspetele, care, am spus eu, deși avea 84 de ani, era încă plin de vigoare. Pe tatăl său îl chema Petre Bădescu și era preot în comuna Boteni, de lângă Muscel. Pe mama lui o chema Ana, fiind fiica lui Simion Petre Țuțea. Nu a fost căsătorită cu tatăl său. Prolifică, tânăra i-a dăruit acestuia opt copii, primul dintre ei fiind chiar invitatul nostru, Petre Țuțea...  Împovărată de grija creșterii celor opt copii, tânăra mamă, îndemnată fiind și de rude și părinți cere garantarea zilei de mâine. Și astfel, când Petre împlinea 4 ani, în 1906, preotul trece toată averea pe numele acestuia.

Precizând că, s-a ilustrat la modul eminent, atât ca autor de cărți, care n-au apărut în timpul vieții sale, dar și ca economist, filosof, politician și ziarist îl voi invita să ne relateze, ce rol a avut în crearea istoricului eveniment, de la a cărei înființare taman ce se scurgeau 65 de ani. Cele consemnate, în prezent, după unele crâmpeie, descoperite ulterior, consemnate, după niște însemnări făcute, în urma unor convorbiri, au legătură cu evenimentul, care a justificat invitarea sa, dar și cu sinuosul traseu al vieții sale, aducându-i mulți ani de închisoare, plini de suferințe.

După absolvirea Școlii Primare, din Boteni(1913), între anii 1913-1917, acesta a urmat cursurile gimnaziale de la ”Dinicu Golescu”, din Câmpulung Muscel. În  1917, din cauza războiului mondial, școlile funcționau cu întreruperi, profesorii erau mobilizați să participe la acesta.

Așa se face că, următorii trei ani (1917-1920) Petre Țuțea și i-a petrecut la Boteni, în casa părintească. În 1920, la îndemnul consăteanului său, Ion Chelcea, acesta se înscrie în clasa a V-a a liceului ” Gh. Bariț” din Cluj . Adolescenta luat contact cu frământările epocii, în Clujul, mereu receptiv la ce se întâmpla la noi și în vecinătatea noastră. Se afirmă, printr-o inteligență de excepție, dublată de un dinamism, ce nu putea să treacă neobservat..

La fel ca și Panait Istrati, se lasă ademenit de vederile și ideile din presa de atunci, a marelui vecin de la Răsărit. Orientarea de stânga, spre o politică a lui Petre Țuțea, îl face remarcat și este în consecință, însărcinat să participe la Moscova, la o întrunire amplă, cu un caracter internațional al mișcărilor politice social-democrate, de stânga, în vederea constituirii unui puternic pol politic, bineînțeles de stânga, internaționalist. Iar, țările ce-și trimiseseră reprezentanții, urmau să fie de acord să se afilieze la acesta, sub umbrela ”protectoare” a nou născutului URSS, ca și părți comuniste, membre ale Internaționalei Comuniste, îmbrățișând, întru totul vederile ”mamei” Moscova. Înainte de parafarea înțelegerii, s-a decis ca, după ce ascultaseră principiile, vederile, trăsăturile, care urmau să devină lege, să aibă loc o discuție colegială, de la tovarăș... la tovarăș și care să garanteze soliditatea edificiului, care părea de bun augur.

Fiu de preot, Petre Țuțea își va face tranșant cunoscută poziția, condamnând ateismul, el fiind creștin ortodox, care aparținea unui neam religios, ce nu ofensează Divinitatea, pe care o poartă în timp și în spațiu. Asta, deoarece... această Divinitate, deși aparent face Istorie, ea nu se confundă, cum nu se confundă cu lumea creată, așa cum obișnuiau a o concepe panteiștii. Istoria profană este cimitirul popoarelor. De aceea, nu se poate fixa profilul spiritual al românului, în afară de biserica creștină; românii născându-se creștini, nefiind creștinați de alte neamuri."
Lucian Boia, istoricul,  scria despre revista ”Stânga”: ”Frecvent apare semnătura lui P. Boteanu, pseudonimul lui Petre Țuțea; se afirma ca marxist convins, care își exprima ”încrederea” în devenirea socială, așa cum a fost formulată de părintele socialismului modern, adică Marx.” Trebuie spus și faptul că, Petre Țuțea, avea să mărturisească ulterior, într-un interviu acordat lui Vartan Arachelian că: ”Eu n-am fost legionar, nici comunist”. Revenind la randurile domnului Calugaru : "... jucând, așa cum se spune, în deplasare (nr.-adică la Moscova) a trebuit să-și dea acordul. Cu siguranță, pentru unii poate fi interpretat ca o bilă neagră, chiar dacă nu o afirmă în mod direct. Totuși, mai târziu... dezamăgit fiind ”Nea Petrache” a alunecat spre legionarism, însă, doar în prima parte a activității lor. Acolo, acesta părea a se  fi întâlnit cu creștinul ortodox, care zăcea în mod latent în el...".

 
Referitor la stalinismul, de atunci, existent în Uniunea Sovietică,cu vibratie si-n tara, Țuțea a fost foarte tranșant:  

”Stalinismul e definiția comunismului. Unde e stalinism, după trei luni, cad de la putere, că nu sunt în stare să dea, nici...apă. Nu se poate impune stalinismul, decât cu bâta, cu parul.”