sâmbătă, 10 noiembrie 2018

POVESTEA DE SĂMBĂTĂ: CHIPUL SCHIMONOSIT A ”EULUI” DIN NOI, DIN FIECARE!

E Sămbătă... afară e TRIST... în aer plutește DUREREA! Mi-e dor să „sporovăiesc” despre Tăranul trist, despre ultimul ”Mon Cher” al literaturii romăne... iar asta, în antiteză cu valizele din ”Tiliorman”, ținutul pădurilor nebune! De aceea, azi am să încep ABRUPT, fără multe alte conotații...
S-a născut, probabil doar în mine, o întrebare, la dispariția lui Vișinescu. Oare a murit cu ADEVARAT ... ”personajul” Visinescu?Să mă iertati, dar cand am auzit că, acel Visinescu a dat ortul... nici măcar o lacrimă ”vagaboandă” nu  s-a zărit pe obrazul meu! De ce? Simplu: dacă este să o luăm cazualistic a dispărut ultimul TORȚIONAR care ne-a fost PERMIS nouă, muritorilor a-l mai prinde în viață! 
Doi: a murit, deși SURSELE nu mai vor să ”bage măna” în foc, ar fi murit penetrat pe la spate, dar nu de istorie, căci de istorie oricum il durea mai de demult, și mai puternic, în coate! Decăt de noi... Trei: Ficior s-a dus si ăsta destul de REPEDE... la doar cateva luni, dupa DISPARIȚIA ciudată a lui Mihăiță ”Trădătoru” de Neam... Opinia mea 
Patru: O dată cu Vișinescu dispăru și ULTIMA RELICVĂ a actului de la 23 August? Greșit Fratilor, cumnaților, mai este și Marin, dar atentie mare,  nu MARIN a lui Sucă, din capu Satului, ci ăla din capul STATULUI! Unii dintre noi, mai mult sau mai putin GALONATI, îl mai stiu și ca Marin Dragnea!Apopos țtiați că taman acest Mărin a organizat și mica delegație din Siliștea Gumești, care a venit la Unicul Drum, fără de întoarcere, a unicului Marin, dar de această dată... Preda!? 
Bine că nu se inventase. pe atunci TEL DRUMUL!? Însă au avut în comun cu ”netotu” de nepot de azi, valiza... Cu o valiză de LEMN venise pe tanchetele soviete, iar azi Livache VORBEȘTE ȘI EL TOT DE VALIZE!!! Dar, în Parlament! Dacă cumva nu mă credeti că, încă, ULTIMA RELICVĂ a comunismului nu a murit... gănditi-vă, doar cîte VALIZE, de lemn stăteau înșiruite, pe peroanele gărilor țării ăsteia, după decretul de eliberare a DEȚINUTILOR politici! ? A da, si aveau acolo și ei un leu și cinzeci de bani, de cheltuială!Așa, ca la POMANĂ!... Pomana Istoriei?!  Oare  ei...URMAȘII știu asta?! 
Marine Preda, oare de la ce lecție de ISTORIE au lipsit ăștia, sau unde naiba s-au inchis ușile METROULUI de ne facem că nu întelegem adevărul? TOT EI... LA BUTOANE, pe principiul: LA VREMURI NOI, TOT NOI... ”! 
Atunci intreb si eu; ”CE DRACU S-A ÎNTAMPLAT MON CHER DE TACI, DE AI LĂSAT DELIRUL NE... SFĂRSIT?!” Finalul vietii e mai urît... Nici cartea nu mai poate ține in ea... Astfel de chipuri... chipuri schimonosite! De ce oare? De ce oare nu mă mai miră?

marți, 23 octombrie 2018

AZI ... POVESTEA STELEI CARE NU DISPARE NICIODATĂ... CI DOAR DRIBLEAZĂ PE CER!

AZI... PRINȚUL GENERAȚIEI COPIILOR, CEI CU CHEIA DE GĂT ATÎRNATĂ, MINUNEA BLONDĂ DIN CRAIOVA ...  A  AJUNS, ÎN DRIBLING ... NĂSCUT PARCĂ, DOAR DIN  A SA FINĂ,GLEZNĂ, ȘI CARE A DAT EMOȚII, AGONII DAR ȘI EXTAZURI MILIOANELOR DE ROMĂNI... ZIC A AJUNS LA POARTA SFANTULUI PETRU. PARCĂ ȘI VĂD CUM APARE SFĂNTUL, CU CHEILE ÎN MÎNĂ  ȘI-I DESCHIDE POARTA UNUI MARE STADION. IAR ACOLO, PE IARBA MOALE, PROASPĂT COSITĂ DE GLEZNELE FINE ALE CELOR CARE STAU PE IARBĂ... ÎI FAC CU OCHIUL... UN CREȚ... NUMIT ZOLI CRIȘAN... UN TACITURN CARE SE NUMEȘTE ȘTEFĂNESCU... DAR ȘI GICU DOBRIN, CARE CIOCNEȘTE DE ZOR, UN ZAIBĂR OLTENESC CU DUMITRACHE... MOPSUL DIN GROAPA LUI EUGEN... BARBU! 
LA MASA PRESEI STAU PENTRU UN AUTOGRAF ... NIMENI ALȚII DECÎT ... FĂNUȘ, DIN LACRIMA BRĂILEI, NEA VANEA... DIN PORTURILE GALAȚIULUI... ȘI NU ÎN ULTIMUL RÎND... BARDUL OLTENIEI, ÎN FAPT SINGURUL CARE I-A SCRIS O DEPEȘĂ ÎN VERSURI... ADRIAN PĂUNESCU!
Dar, revenind la REALITATEA de pe pămănt, azi  e doar o zi de toamnă ! Adevărat una tîrzie, o zi de toamnă ciudată... azi,poate doar azi, în marea echipă a STELELOR , de îngeri,   s-a mai îmbrăcat un TRICOU: pe cît de mare, pe atît de CARISMATIC: ILIE BALACI! Acum, acolo sus, Crișan va scoate mult mai ușor un PENALTY avănd la îndemănă centrarile Minunii Blonde... dar și cu o apărare betonata de Stefanescu  si de Tilihoi.


Iar, tot acolo, Prințul Băniei va face cu o mare ușurință ceva un doi- uri, cu un alt mare Print: cel din Trivale. Vă dati seama ce spectacolul ”NAIBII” va fi acolo sus?!Iar toate astea vor fi ”acompaniate”, de vocea ușor lăutărească a lui Sebi Domozină... 

Tare departe, ca timp și spațiu într-un cartier periferic a BUCUREȘTIULUI, duminică se transmitea un meci... Am și acum, în memorie,  acea poză , de familie, ÎNGĂLBENITĂ parcă de bruma atîtor toamne tîrzii... Se dă legătura la Craiova. Pe televizorul nostru alb-negru Diana se vede totuși că stadionul e arhiplin. Mama îmi coase, pe repede înainte, o matricolă pe mâneca pardesiului și s-a strâns toată într-un fotoliu.
Tata nu mișcă, în celălalt. Pe ecran, Ilie zâmbește în prim-plan. Bate un aut, reprimește de la Crișan și pleacă în dribling. Unu, doi, trei, patru steliști cad ridiculizați. Șut... bară! Mingea sare la Cârțu și Sorin stopează neverosimil, apoi trimite în plasă. "Centralul" explodează, urlă, strigă, ca și cum L-ar implora pe Dumnezeu să țină duminica aia pentru totdeauna: Baaa-laci! Baaa-laci! Baaa-laci! Din ecran, Ilie zâmbește. Tata are același zâmbet. Parcă și mama!
Azi... undeva în tomnatica CETATE a fotbalului oltean, puștiul blond a plecat în dribling, spre PORȚILE RAIULUI, așa ușor, poate  prea ”BÎSTREȚ”... după gustul meu! Dar cum crezi tu, oare,   dragul meu cititor, că eu o să cred vreodată că mama, tata și Ilie nu mai sunt? 
Undeva... la vîrsta liceului, într-o DUMINICĂ... EXACT ca în duminica care a PLECAT fără să ne anunțe! Exact ca în meciul de atunci, am impresia că ILIE e tot acolo, pe teren, zămbind șăgalnic, poate în amintirea numărului de el inventat: 8. 

Fraților vă rog să nu PLANGETI... ZĂMBIȚI: acolo sus,  deja ne-am CALIFICAT la MONDIALUL CERESC!

luni, 15 octombrie 2018

SATUL UNDE OAMENII DORM, MAI TOT TIMPUL, IAR CAND NU DORM BEAU


Vinerea trecută, undeva in județul Teleorman: acolo oamenii preferă să bea, sau să doarmă decît să muncească! Scena a avut loc în comuna Dudu. Pentru cine nu știe, ori poate nu a aflat Dudu este un sat în comuna Plopii-Slăvitești din județul Teleorman, Muntenia, România. Se află în partea de vest a județului, în Câmpia Boianului. La recensământul din 2002 avea o populație de 925 locuitori.Este formată din satele: Dudu, Brancoveanca ... și Plopii Slăvitești! Biserica din sat, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului" a fost construită în 1837 și are statut de monument istoric .
Am vizitat mănănăstirea Plăviceni, dar ce să vezi, pănă acolo, la birtul din sat, cel de lîngă poștă am rămas uimit... cănd pe iarba de acolo stătea lungit cu ”butelcuța” de bere... lăngă poșta de la intersecție zic stătea lungit bădia, să-i spunem Vasile care se uita larg în ochii Soarelui, nu a lui Soare cel din bancurile de pe vremea lui Ceașcă! De ce mi-am adus aminte de un astfel de episod? Pentru că, putin mai încolo era și domeniul de vănătoare a unuia ...știut pe aci, în capitală, Liviu! Și ăia stăteau a curăța ”urmele” Toamnei, din fața domeniului. Dar, ca orice ”costa rican” sau ”madagascarian”, trecut prin pridvorul politichiei noastre utopice, toate acele ”urme” sunt trecute pe numele Bunicii, Verișorului, Șefului de post, sau oricarui alt ”OM” de bine, sau la bine știut!


Birtul e ceva firesc, ceva normal.... și face parte din ADN-ul rasei umane, din zona aceea! Și,  m-am apucat a întreba ce și cum. Și iată ce am aflat: 
”Maică aci, bărbații daca nu au pensie stau toată ziua în crîșmă.Mulți au venit a le da de muncă...și nu prea vor.Atunci cănd nu mai au bani se apucă să fură, ce apucă: uite de la lemne pănă braconajul din gospodăria lui, ăla de la București.Eu am muncit toată viața și mă trezeam , dar de întins mîna niciodată.Azi, cum cîntă cocoșul cum sunt în fața crîșmei” îmi spuse baba Safta... 
Motivele nu e musai a le căuta în SINERGIA nu știu căror fapte, ci așa cum am aflat în fața sticlelor mînuite cu dexteritatte greu de imaginat de unii dintre localnici ar sta , îin primul rînd prin refuzul locurilor de muncă.Unii, mai ingeniosi spun... la unison, ca: ”nu au cu cine să-și lase copii acasa...”
Alții, mai puțin poate, deşi au cel mult zece clase şi nu sunt calificaţi în nicio meserie, vor salarii de peste 2.000 de lei. Este  și cazul lui Nelu găsit tot în zona crîșmei: Nu mă interesează locuri de muncă pe bani puţini. Aici sunt prost plătite locurile de muncă. Eu vreau minimum 2.000 de lei. Eu am şcoala vieţii. Am fost ultima oară în Oradea la şosele“ mi-a mărturisit între două sticle și o țigară amară Nelu!

Și alții, ca și ultimă categorie...  se încadrează și Dănuţ Maluțan, un bărbat de 45 de ani care trăieşte împreună cu soţia lui Praschiva, de ani buni din ajutorul social şi din alocaţiile celor trei copii. Iată ce mi-a mărturist si acesta:Dacă lucrez şi cu ziua, pierd ajutorul social. Este bine şi aşa, cu ajutorul social. Primesc 400 de lei şi, cu alocaţiile copiilor, ne descurcăm cum putem. Dar nu mă tentează altceva. E bine aşa“, îmi mărturisi săteanul!


La întoarcere, la răscruce de  drum , prin pădurea ”nebună”, de lîngă ”moșia” ascunsă ochilor curioșilor, taman de drum am putut zări și un mănunchi de oameni, adică săteni, dar aștia loviți brusc de ”MICROBUL” muncii... și stăteau acolo pe marginea drumului... pentru a ”mătura” pașii răuvoitorilor care ar trece pe acolo! Oare munceau doar pe un pachet de țigări?! 

A, era să uit... ca un paradox al vieții de capitalism teleormănean ”sălbatic” acolo s-a dezvoltat  al naibii de tare și BRACONAJUL, asta ca formă de supraviețuire!!!! Dar despre acest ultim ”HOBBY”impus de viață, am sa va scriu într-o altă poveste, una despre Romînia lui Dracnea!... Ori poate Dragnea!?Nu de alta, dar tot de pe  acolo am aflat că...oamenii îî spun, mai nou, dar din ce în ce mai des DRACNEA.... Oare de ce?!