Motto: “Fără cultul trecutului nu este iubire de țară” (M. Eminescu) Azi, am ”câștigat încă un pariu; atât cu mine, dar și cu domnul IOAN PASCAL... din Arad. Va continua a publica pe blogurile mele, istorioare cu ”MICROBI”, dintr-aceia fotbalistici... Vă invit, ca de dimineață, la o cafă... să puteți lectura povești mai puțin știute. Unele despre o altă lume, în care doar TIMPUL să vă fie companion... Iar de restul... o zi faină!
În exact 83 de ani (8.06.1922 - 8.06.2005), în 556 de meciuri disputate (numărătoarea după ianuarie 2007) poarta echipei naționale a fost apărată de 69 de portari, dintre care 11 au fost arădeni, adică, născuți în Arad sau în localități din județ, legitimați sportiv la un club din orașul de pe Mureș, fie anterior sau posterior selecționărilor.
- Portarul: motivație și nu numai…
Portarul este fotbalistul care decenii de-a rândul a purtat tricoul cu numărul 1, a fost, este și va rămâne jucătorul “cheie” al oricărei formații. Oare de ce? Din mai multe motive, dintre care menționăm următoarele : - pentru că are sarcina principală să apere spațiul porții sale spre a nu se înscrie
goluri ;
- pentru că el duce povara înfrângerilor, căci nimeni nu ține socoteala mingilor apărate, ci numai a golurilor primite ;
- pentru că eleganța, acrobația temerară și intervențiile “in extremis” fac din el “copilul teribil” al gazonului ;
- pentru că se opune cu vehemență în fața unei întregi “cavalerii”, plonjând la mii de șuturi executate din toate pozițiile ;
- pentru că el “e ultima baricadă a echipei” și acolo, în fața porții și a careului de 16 metri, “bat furtunile și uraganele” ;
- pentru că deși s-a pregătit intens, totuși, “coțofana” s-a oprit în plasă pe când arbitrul se pregătea să “sufle” sfârșitul meciului ;
- pentru că autorul acestor rânduri, a fost el însuși portar, în perioada anilor 1956 - 1958, la o modestă echipă cu nume de capăt de țară : “Frontiera” Curtici din campionatul fostului raion Arad, iar aceste rânduri se vor a fi un sincer si respectos omagiu, o clipă de (re)aducere aminte a goalkeeperilor fotbalului național, care au “stat pe linia de var lungă de 7 metri și ceva” în echipa națională a României.
Cei 11 portari au “adunat” împreună 45 de selecții și au “încasat” 81 de goluri. Selecțiile lor sunt între 3 și 8 ; selecții în echipa olimpică. Cinci portari au avut 743 de prezențe în Diviza “A” ; unii au fost campioni, vicecampioni naționali, câștigători ai Cupei României ; unul a jucat în “Cupa Europei Centrale” (intercluburi) ediția 1937 ; pe trei dintre aceștia i-am cunoscut personal ; Unuia dintre aceștia i s-au marcat două goluri în două minute ; unuia dintre ei i s-a marcat gol în minutul întâi ; unul dintre ei a fost fotbalistul anului 1986 și campion european intercluburi ; unul dintre ei are titlul de
“Maestru Emerit al sportului” și doi dintre ei au titlurile de “Maeștrii ai sportului” iar alți doi
sunt printre primii zece portari ai României fotbalistice a sec. XX. Pe fiecare în parte îl vom prezenta - în ordinea fotbalistică - sub forma unor succinte date statistice, însoțite apoi de unele aspecte ale activității sportive.
Scurt CV - Născut la 14.09.1921, Galați.
A jucat la echipele : Fulgerul CFR Galați, Gloria CFR Galați, Industriile Textile Arădene (ITA Arad), CFR București. (1931 - 1952)
79 de jocuri în Divizia “A” ; 3 în echipa națională (1940-1948) - 8 goluri.
“Povestea” vieții sportive a lui Iustin Apostol a început cu o întâmplare hazlie petrecută în vara anului 1937, când acesta avea doar 16 ani. După câteva săptămâni de antrenament la echipa Gloria CFR Galați, antrenorul acesteia, austriacul Platko, el însuși portar în tinerețe, îl cheamă pe titularul postului, nimeni altul decât Jean Lăpușneanu (n.a portarul României la ediția inaugurală a Campionatului Mondial, Uruguay, 1930) și îi spune
Foto- Jean Lăpușneanu
“ - De azi înainte, tumneata lași locul în poartă la tumnealui, Iustin Apostol.
“- Ce-ai spus?” exclamă surprins Lăpușneanu.
“- Ce-ai auzit. De azi intră în poartă tumnealui!” Și antrenorul Platko îi întoarce spatele, în semn de încheiere a discuțiilor. Jean Lăpușneanu simte că i se suie sângele la cap și se răstește la tânărul Iustin :
“- Cine ești tu, mă țâncule, să-mi iei mie locul din poarta?”
“- Eu nu sunt vinovat, nea Jeane,” caută să se disculpe tinerelul. “Antrenorul a zis, nu eu.”
“- Ei, las’ că-ți arăt eu ție poartă!”
Și Jean Lăpușneanu o ia la goană după tinerel (…), dar, nereușind să-l ajungă, se oprește gâfâind și rotește pumnii amenințător :
“- Să nu te mai prind aici! Îți arăt eu ție poartă! Să te bagi tu peste mine, eu, care am fost la Montevideo…să nu mai intri pe poarta asta, auzi?”
Până la urmă, spiritele s-au potolit și nea Jean a fost nevoit să cedeze. Cunoscut sub prenumele Iustin, a rămas în amintirea iubitorilor de fotbal ca un redutabil executant al loviturilor de la 11 metri. Din totalul celor 120 de penatly-uri executate, a ratat doar două.
În final, o secvență dintr-o partidă disputată la Arad în ziua de sâmbătă... 28.09.1946, între echipele ITA - Carmen București, când la pauză oaspeții conduceau cu 1-0, în repriza a II-a “Iustin apără -in extremis-. Fabian II e gata să marcheze…Iustin salvează încă o dată magistral !” . Meciul s-a încheiat cu victoria arădenilor iar opt jucători au fost convocați la echipa națională.
FOTO-Vechiul stadion UTA
Ioan I. Pascal - “Portarii echipei națioanle de fotbal a României” , editura Astra Sport
Arad,
