sâmbătă, 19 ianuarie 2019

POVESTEA PROSTULUI... CARE PRINDE CURAJ!

PĂCAT MARE FRAȚILOR CĂ NU MAI TRĂIEȘTE AZI ȘI NEA MĂRIN! CUM CARE, MĂI FRATE!? ĂLA DIN BĂILEȘTI... NU DE ALTA, DAR ACU, ÎN ĂSTE ZILE CHIAR AVEA CE SĂ VADĂ,  DARMITE SĂ MAI ȘI SPORĂVOIASCĂ PE LA TV! PĂI HAIDEȚI , SĂ VĂ DAU UN EXEMPLU, DE UNDE NICI NU GĂNDIRĂTI: NU DIN CARACAL, NICI DIN VĂSCĂUȚI, SAU DIN NU ȘTIU CARE SECTOR DIN ALDE ”BUCALE”! NOPE, CI DIN MOLCOMUL TĂRG AL SUCEVEI... DA, DA... AUZIRĂȚI BINE... STAȚI O LECUȚĂ DE CITIȚI GHINIȘOR SI APĂI TARE  O SĂ VĂ MAI MIRAȚI! DAR, IACA, CUM STA ÎNTREAGA PRICINĂ:
De CURĂND, chiar foarte de CURĂND  am aflat din presa locală că, de ceva timp, ONORATA Primăria Suceava corespondează cu morții, trimițându-le acestora înștiințări și somații. Acest fapt, într-o societate teafără la minte,  ca și știre în sine ar fi o satiră, însă în balamucul cotidian în care ne aflăm, pare a fi o doar o banalitate.
Introspect cum mă știu, am aflat încă 10 lucruri legate de acest subiect:
  •  Având o comunicare atât de bună cu morții, la parterul Primăriei s-a înființat și Camera de Spiritism nr. 1, lângă Amenzi;
  •  Ședințele de spiritism vor avea loc în orarul 9-17, cu pauza de masă, iar pe baza unei programări prealabile acestea pot fi susținute de Marele Maestru în Spiritism de ordin 10 Ion Lungu;
  •  Marea problemă nu e că s-au trimis scrisori morților, ci că o parte din ei au și răspuns; din păcate nimeni nu s-a prezentat la ghișeu;
  •  Poșta Română face angajări. Principala cerință e să poți merge pe lumea cealaltă;
  •  Primarul Lungu încurajează trimiterea de scrisori morților, pentru că își respectă electoratul;
  • Pe lângă somațiile de plată, în plicurile destinate decedaților au fost puse și pliante cu oferta de Revelion de la Versus;
  •  De când au început să se trimită aceste scrisori, Poșta Română a deschis un ghișeu la Cimitirul Pacea;
  • Aflând de faptul că morților încă li se cer bani, câțiva preoți ingenioși au fost la decedați și cu Boboteaza;
  •  Deficitul bugetului local pe 2019 va putea fi ușor explicat: nu au plătit morții;
  •  Încă mai așteptăm ziua în care o astfel de scrisoare va ajunge și la Ion Iliescu.Lăudat fie-i ”amintirea” ... cea decembristă! Ce credeați?!

Văzănd, sau mai exact citind toate aistea, mai că îmi vine a spune și eu ce-o grăit odinioară ”bădia” Creangă: ”Știu că sunt prost.Dar, cănd mă uit în jur... prind curaj”!

duminică, 6 ianuarie 2019

CASTELE ÎN OGLINDĂ... POVESTE CIUDATĂ

La început de an ... asteptand vremuri mai calde, am rasfoit si am gasit două castele aproape identice din punct de vedere al arhitecturii lor, dar care sunt amplasate în două țări diferite: SLOVENIA și ROMÎNIA! Mai exact este vorba de ”bijuteriile” din  PREDJAMA... respectiv MĂLAIA. Despre cel din Romînia, am crezut că nu citesc... sau mai exact nu văd bine, poza dintr-un cotidian vălcean... 
Dar, iată ce apare despre acest castel: INCREDIBIL! In muntii din nordul judetului Valcea, ma precis in comuna Malaia, se afla aceasta splendoare de castel, construit in secolul al XVI-lea. Orice castel din lume este unic in felul sau, insa acest castel este cu adevarat o capodopera. La prima vedere, oricine ar spune ca de fapt nici nu seamana cu un castel, in schimb, ce nu foarte multa lume cunoaste este faptul ca cea mai mare parte din castel se afla in pestera din spatele fatadei, mai precis in cea de-a doua pestera ca marime din Romania. Nu-i asa ca avem cel mai frumos judet din Romania?!”
  •  CASTELUL DIN PREDJAMA


Tuturor  celor care au luat sau nu în considerare o vacanță în Slovenia, țară care se află la limita vestică a Balcanilor, le propun astăzi un loc aflat destul de aproape de cocheta capitală, Ljubljana, un loc care pentru mine a reprezentat o dovadă vie a conviețuirii omului cu natura. O să vă povestesc în cele ce urmează despre CASTELUL PREDJAMA care face parte din parcul Postojnska JamaCave parc ce include și peștera cu același nume. Dacă nu ați citit încă despre ea, vă invit să descoperiți impresiile mele din subteran. Într-un peisaj tipic alpin, predominant verde, cu pășuni și căsuțe pitorești din loc în loc, se află un mic sat numit Predjama. Același nume îl poartă și un castel construit aici, a cărui faimă l-a dus direct în Cartea Recordurilor. Mai exact, castelul este ridicat la intrarea unei peșteri, deasupra râului Lovka, la peste 100 de metri înălțime, fiind cea mai mare construcție de acest gen din lume. Ne lasă impresia că a „crescut” din stâncă și că se identifică foarte bine cu aceasta. Și, pentru a-i spori atât misterul, cât și atractivitatea, vă mai spun că datează de secole întregi, mai exact din secolul al 13-lea. Varianta pe care noi o putem vedea acum este realizată în urma reconstrucției sale, cauzată de atacuri și dezastre naturale, și păstrează aceeași înfățișare încă din perioada medievală, de la sfârșitul anilor 1500. Pentru a nu uita că ne aflăm într-un castel și că, în Evul Mediu, atacurile erau frecvente, la fel ca și pedepsele și torturile, vom întâlni și o temniță și o cameră de tortură care reproduc o astfel de scenă, cu manechine. De fapt, manechinele însuflețesc fiecare cameră și ne ajută, alături de ghidul audio, să intrăm în poveste și să ne transpunem în timp. Sunetul clopotului de la ultimul nivel este cel care întregește imaginea de ansamblu și amintește de vremurile de luptă.
Povestea castelului am descoperit-o, desigur, vizitându-i cele 15 camere dispuse pe 5 niveluri, care reflectă viața medievală și felul în care ea se desfășura. Nu trebuie să ne surprindă dacă vom descoperi arme, săli ale cavalerilor ori ale domnițelor, decorate cu manechine care întreprind diverse activități. Am aflat despre castel că a fost folosit drept refugiu de către cavalerul Erazem Leuger, pentru că, fiind construit sub forma unei fortărețe, avea rolul de a îngreuna accesul oricărui musafir nepoftit. Fix de aceste lucruri avea nevoie cavalerul, pentru că el a luptat împotriva habsburgilor și s-a comportat precum haiducii veritabili despre care am aflat din cărți, însușindu-și bunuri de la familiile nobililor. Un tunel secret din stâncă (în prezent blocat) avea dublu rol, acela de protecție, căci se întinde pe o suprafață de câțiva kilometri, dar era folosit și pentru depozitarea proviziilor. Legendele spun că singurul loc din castel care putea fi atacat (și cucerit, căci atacuri au mai avut loc, însă fără succes) era o toaletă, unde, ironic, cavalerul și-a pierdut și viața în urma trădării unuia dintre slujitorii săi. Ulterior, acesta a fost locuit de mai multe familii de nobili. Îmi imaginez numai cum se desfășura aici viața în secolul 15, fără condițiile de electricitate și de încălzire la care avem acces în prezent.
Castelul Predjama se află la câțiva kilometri de peșteră, drum ce poate fi parcurs atât cu automobilul personal (însă locurile de parcare se găsesc destul de greu), sau cu autobuzul parcului, care parcurge periodic această rută (veți găsi la intrare un panou cu orarul). Puteți achiziționa bilete care să includă unul sau mai multe obiective ale parcului (în imediata vecinătate a peșterii se află și Expoziția și Viviariumul, două obiective care prezintă îndeaproape viața din peșteri și viața preistorică). Nu uitați de ghidul audio, pentru a afla povestea locurilor, a oamenilor și a vremurilor.
M-au fascinat, pe lângă istoria, modul în care a fost construit castelul și peisajul idilic care îl înconjoară, și obiceiurile și vestimentația vremurilor, pe care le-am observat sau dedus din scenele ilustrate. Este un alt fel de castel, un alt fel de muzeu, pare că nu este niciunul dintre acestea și, totuși, poate îndeplini foarte bine rolurile ambelor. Din punctul meu de vedere, este una dintre minunile pe care Slovenia le deține, la fel de frumos ca peștera Postojna, chiar dacă aceasta este, poate, ceva mai cunoscută.

marți, 1 ianuarie 2019

Povestea pentru Anul Nou: Ecoul.

Momentul in care parasim un an si intampinam un nou an, cu tot ce aduce acesta, necunoscut, sperante, surprize, intamplari nestiute, oameni noi intalniti, a fost intotdeauna invaluit intr-o emotie speciala si ne face sa ne gandim mai mult la valorile profunde ale vietii si la ce inseamna de fapt a fi OM.  Ne gandim la noi insine sau la ceilalti, la ce putem imbunatati in propria calitate si evolutie umana, ca sa ne fie mai bine, sa ne apropiem de fericire – asa cum fiecare si-o defineste – dar si sa generam in ceilalti trairi si experiente frumoase.Vorba aceea populară:Tu ce strigi catre viata ta?
In Africa de Sud exista conceptul numit “Ubuntu” care este noul val de gandire al anului ce va veni. Expresia intreaga a acestui concept este “UBUNTU NGUMUNTU NGABANTU” care se traduce astfel: “Un om poate fi un om numai prin intermediul altor oameni”. Ce este de remarcat este faptul ca acest concept “Ubuntu” nu se refera la relatiile interumane in sine. 
Scopul sau este sa constientizam ca fiecare dintre noi isi poate atinge menirea de OM, poate deveni o persoana mai buna sau mai plina de virtutile pe care si le doreste numai si numai daca are un mediu alcatuit din alti oameni in care sa isi reflecte trasaturile de caracter. Cu alte cuvinte, fara oamenii din jurul nostru si oglinda, reflectia pe care ei ne-o ofera si in care noi ne vedem clipa de clipa, noi nu putem evolua pe drumul vietii. Atunci cand ne vor deranja din ce in ce mai putine aspecte la alti oameni inseamna ca oglinda din jur ne va arata propria imagine care se imbunatateste asa cum ne dorim.Ca sa intelegem si mai bine acest concept si cat de folositor este el pentru fiecare dintre noi, iata mai jos o povestire numita “Ecoul” care apare in cartea “Prizonierii propriilor noastre ganduri” de dr Alex Pattakos.
Un fiu impreuna cu tatal lui se plimbau prin munti. Deodata, fiul cade, se raneste si striga: “Aaaaaahhhhhhhhhhh!!!” Spre surprinderea lui, imediat aude o voce de undeva din munti care repeta: “Aaaaaahhhhhhhhhhh!!!”.
Curios, striga din nou: “Cine esti??”. Primeste raspunsul: “Cine esti??”.
Apoi striga catre munte: “Te admir!”. Vocea raspunde: “Te admir!”.
Enervat de raspuns, striga: “Lasule!!” si vocea ii raspunse “Lasule!!”.
Se uita la tatal lui si ii spuse intrigat: “Ce e asta?? Ce se intampla?”
Tatal ii zambeste si ii spune “Fiule, fii atent.”
Si omul striga: “Esti un campion!!” iar vocea raspunse “Esti un campion!!”. Baiatul este surprins dar nu intelege.
Apoi tatal ii explica: “Oamenii numesc asta ECOU, dar in realitate se numeste VIATA. Iti da inapoi orice spui sau faci. Viata noastra este o simpla reflectare a propriilor noastre actiuni. Daca vrei sa ai parte de mai multa iubire, creaza mai multa iubire in inima ta. Daca vrei mai multi prieteni, daruieste tu intai in exterior oamenilor prietenie. Daca vrei sa fii competitiv in echipa ta, imbunatateste-ti competitivitatea. Aceasta lege a oamenilor se aplica in absolut orice aspect al vietii, fara exceptie. Viata iti va da inapoi tot ceea ce tu i-ai dat. Viata ta nu este o coincidenta. Viata ta este reflectia ta.” De acest nou an, te provoc sa te opresti o clipa si sa te gandesti. Esti atent si iti asculti propriul ECOU? Daca urmaresti ceea ce viata iti striga tie inapoi – exact precum ecoul baiatului din munti – poti deduce ce strigi de fapt tu in exterior catre viata ta si catre oamenii din ea? La multi ani!!