sâmbătă, 27 aprilie 2024

Poveste ante... electorală:”Birjar, hai la vot... la Mandravela”

Am decis a pune povestea asta, cu oareșce timp înainte de aceste ”MIROSITOARE” alegeri. Unele care (ne) BAT, pe la uși, pe la ferești... Iar asta, ca să vedeți cît de mult, sau de puțin s-a schimbat Bucureștiul... față de alte perioade... iar aici intrând și transportul urban...  
    Prin septembrie 2020, tot aci, E.U. postam un material numit: ”POVESTE DE ZIUA MEA... HAI LA MANDRAVELA"! 
 
Și-n care făceam mici, dar ”cărnoase” trimiteri la o mică parte din Bucureștiul acela... Azi revin, chiar acuma în PRAG de alegeri... unele COMUNE, dar în fond atât de PERSONALE... tocmai la acele locuri, plus alte mici amănunte... 
  • Știți cine a fost Costică Alexandrescu?

În București a existat cândva Mandravela, cârciuma din „mahalaua blestemată” de la capătul orașului. Se afla la răscrucea a trei drumuri: unul ducea la închisoare - pușcăria Văcărești, altul la cimitirul Bellu și al treilea ducea la spitalul de nebuni. Pentru un reper din prezent, Mandravela era pe locul unde, chiar azi se ridică Piața Sudului.



Omul din spatele cârciumii unde paharele n-aveau fund, iar scaunele zburau des, era supranumit „Bancherul de Berceni”, latifundiar important în Bucureștiul interbelic și cel care a dat numele Mandravelei. Numele lui era Costică Alexandrescu, un afacerist "feros", unul  care a fentat statul . Si  a murit înainte să fie prins.
    Costică Alexandrescu și fratele său, Vasile, au numit cârciuma „Mandravela”, un arhaism care înseamnă „minciună”, dar adevărul este că a devenit una dintre cele mai populare bodegi din Capitală. Aici mâncau și beau laolaltă pușcăriași eliberați de la Văcărești, tâlhari vestiți și bucureșteni obișnuiți.



Apoi, iată ce mai aflam despre transportul urban, din Bucurestiul interbelic:

N. St. Stănescu (fost magistrat) - "Ghidul oficial al Bucureştilor", scos sub egida Prefecturiei Poliţiei Capitalei. Tiparul: Carol Göbl şi Succesorii, Str. Paris (Doamnei) nr. 20

Trasee tramvaie cu cai... 

 

Trasee tramvaie electrice ale S.T.B. 


  • EPILOG... ”moralizator”
 ”Cu cât ești mai prost, mai imoral, mai lingușitor, mai grobian, mai ticălos, mai curvă și obligatoriu corupt, ai șanse să devii politician de top” - (Rareș Bogdan, 2018)

sâmbătă, 20 aprilie 2024

POVESTE DIN TÂRG: CUM SĂ TE ASCUNZI ÎN POVEȘTI

 Azi, doar despre asta... Cel mai bine este atunci când știi să te ascunzi în povești, atât cât să nu dea vreo realitate bezmetică peste tine! 

 

vineri, 29 martie 2024

POVESTE VECHE: Cine (mai) STRIGĂ hoțul?!


Adeseori în viață, noi fiind singurii călători prin viață asta ne întâlnim cu capete ”iluminate” de propria lor prostie. Iar asta, cu toții știm, nu musai și acceptăm, cum că...vorba lui Creangă:ȘTIU CĂ SUNT PROST. DAR CÂND MĂ UIT ÎN JUR PRIND CURAJ...
 Așa și cu România de azi... Iar de restul... să nu o dăm de gard... dar voi ”vorbi” în dodii... cum ar zice babele; nu de alta, dar măcar așa, mai sper a pricepe unii și alții, de prin Românica...  zilelor acestea... cum "stă”... treaba...

Dacă asta, informația, unora li se va părea  prea grea... uite mai jos, ceva care se pretează la ”limbajul” pădurilor noastre... și nu numai

Unii,  știu că pot avea explicații mai vechi... din alt secol... eu m-am oprit azi,  la aceasta:

Însă, indiferent de ce și cum, atenție mare la aceste ultime două poze... și vedeți în care v-ați putea regăsi mai mult... 


Ori, poate că o preferați pe aceasta?!

sâmbătă, 9 martie 2024

O POVESTE VECHE DESPRE FOTBAL: EXISTA ”MICROBUL” ÎN ARDEAL, IAR ASTA, DE PE VREMEA VITEAZULUI...

Poveste mea, de azi este doar o ”UPDATARE” a uneia publicate cu ceva anișori în urmă, despre Fotbal și nu numai... Dar, mai întâi de toate, haideți să ne reamintim:

  •  CE STIM DESPRE MIHAI VITEAZUL?
"În acest context, Mihai Viteazul este, după tatăl său, urmaş al împăraţilor bizantini. „Este de reţinut că Ioan Cantacuzino a fost împărat al Bizanţului între anii 1347-1358. De asemenea, Matei Cantacuzino a fost co-împărat în perioada 1355-1357”
 

    SI CRED CA AM PUTEA CONTINUA LA INFINIT.... DAR , LA FEL DE SINCER, NE-AM PUTEA INTREBA:



  • CE NU STIM DESPRE TIMPUL LUI MIHAI...VITEAZUL?
    Este uimitor, dar pare sa fie adevarat. Iar subsemnatul a descoperit toate acestea intr-un articol de saptamana trecuta , in editia print a cotidianului "GAZETA SPORTURILOR". Astfel sub titlul:  "Fotbal în Ardeal de pe vremea lui Mihai Viteazul" ne este sugerata aceasta ipoteza soc.Un document istoric demonstrează că primul meci de fotbal s-a jucat pe teritoriul României în secolul XVI, la Alba Iulia. Documente istorice analizate recent arată că, purtat de mercenarii italieni peste tot pe unde luptau prin Europa, din Polonia pînă la sud de Dunăre, fotbalul se juca deja de cîţiva ani în Alba Iulia în momentul în care Mihai Viteazul şi-a făcut intrarea grandioasă în cetate, devenind stăpîn al Ardealului.  
  • Atunci i se spunea "CALCIO FIORENTINO" 
 Azi i se pune "calcio storico" si este considerat stramosul jocului patentat de catre britanici.Era mai curand un sport dur, facut dupa principiul lui Bumbescu, de odinioara: "nu trece nici mingea, dar nici adversarul".
 Cel putin asa pare sa fi ramas in storie acel CALCIO MEDIEVAL si care era jucat de tinerii aristocrati din Italia, inainte de 1600. Insa, documente recente au aratat ca, purtat de catre italienii mercenari peste tot pe unde luptau in Europa.
    Iata de ce bazandu-se pe aceste documente se crede ca, fotbalul se juca deja de ceva ani, in Alba Iulia, in momentul in care MIHAI VITEAZUL  si-a facut intrarea in cetate. Conform istoricului Florin Ardelean, acesti mercenari italieni condusi de catre Gasparo Turloni faceau inainte de 1600 reclama acestui joc, chiar la curtea princiara de la Alba Iulia.Acolo s-ar gasi o scrisoare trimisa pe la 1595, din Alba Iulia, catre Marele Duce al Toscaniei, de catre un oarecare Giovani Pietro Giordano. 


  • Ce insemna CALCIO STORICO? 
   Desi unanim considerat o forma timpurie a fotbalului de azi, jocul isi avea originile in Italia secolului al XVI-LEA, iar leaganul este considerat a fi PIAZZA SANTA CROCE, din Florenta. Primele reguli oficiale ale jocului sunt publicate pe la 1580; si consta in confruntarea a doua echipe de 27 de oameni, si in care se foloseau atat picioarele, cat si mainile.Terenul era o groapa cu nisip, iar asa zisele porti erau doua fante inguste, pe unde ar fi trebuit sa treaca mingea.Mai exista si un arbitru principal, sase tusieri si un judecator de camp; iar jocul ar fi durat 50de minute.
  • Filiera era de sorginte catolica
    Acel Giovan Pietro isi anunta sosirea la Alba Iulia alaturi de un grup de 16 cavaleri, condusi de un oarecare Turloni si care avea sa se alature lui Sigismund Bathory. Acelasi text mai face precizarea ca alaturi de "signor" Gasparo Turloni aveau sa mai fie 16 oameni foarte bine inarmati si care urmau sa se intalneasca numaidecat cu Alteta Sa, Sigismund Bathory. Desi aparent fara importanta, aceasta informatie este cu atat mai interesanta, cu cat dovedeste ca acest joc cu mingea era deja cunoscut la curtea princiara de la Alba Iulia. Dar iata ce spune despre acest lucru istoricul Florin Ardelean: 
 "Intrarea in razboi a Transilvaniei a prilejuit sosirea a numerosi mercenari straini".
 Este deja stiut faptul ca Sigismund Bathory era catolic si cu o dovedita afinitate pentru cultura italiana; poate si de aceea acesta si-a intampinat oaspetii din Toscana si le-a fi organizat pana si traditionalul lor meci de "calcio". Iar asta, cu doar doua zile inainte de a-i arunca de lupta.

vineri, 1 martie 2024

ALTE ISTORII FOTBALISTICE: PORTARI ARĂDENI LA ECHIPA NAȚIONALĂ

Motto: “Fără cultul trecutului nu este iubire de țară” (M. Eminescu)

    Azi, am ”câștigat încă un pariu; atât cu mine, dar și cu domnul IOAN PASCAL... din Arad. Va continua a publica pe blogurile mele, istorioare cu ”MICROBI”, dintr-aceia fotbalistici... Vă invit, ca de dimineață, la o cafă... să puteți lectura povești mai puțin știute. Unele despre o altă lume, în care doar TIMPUL să vă fie companion... Iar de restul... o zi faină!

  • INTRODUCERE...

În exact 83 de ani (8.06.1922 - 8.06.2005), în 556 de meciuri disputate (numărătoarea după ianuarie 2007) poarta echipei naționale a fost apărată de 69 de portari, dintre care 11 au fost arădeni, adică, născuți în Arad sau în localități din județ, legitimați sportiv la un club din orașul de pe Mureș, fie anterior sau posterior selecționărilor.


  • Portarul: motivație și nu numai…

Portarul este fotbalistul care decenii de-a rândul a purtat tricoul cu numărul 1, a fost, este și va rămâne jucătorul “cheie” al oricărei formații. Oare de ce? Din mai multe motive, dintre care menționăm următoarele : - pentru că are sarcina principală să apere spațiul porții sale spre a nu se înscrie
goluri ;
- pentru că el duce povara înfrângerilor, căci nimeni nu ține socoteala mingilor apărate, ci numai a golurilor primite ;
- pentru că eleganța, acrobația temerară și intervențiile “in extremis” fac din el “copilul teribil” al gazonului ;
- pentru că se opune cu vehemență în fața unei întregi “cavalerii”, plonjând la mii de șuturi executate din toate pozițiile ;
- pentru că el “e ultima baricadă a echipei” și acolo, în fața porții și a careului de 16 metri, “bat furtunile și uraganele” ;
- pentru că deși s-a pregătit intens, totuși, “coțofana” s-a oprit în plasă pe când arbitrul se pregătea să “sufle” sfârșitul meciului ;
- pentru că autorul acestor rânduri, a fost el însuși portar, în perioada anilor 1956 - 1958, la o modestă echipă cu nume de capăt de țară : “Frontiera” Curtici din campionatul fostului raion Arad, iar aceste rânduri se vor a fi un sincer si respectos omagiu, o clipă de (re)aducere aminte a goalkeeperilor fotbalului național, care au “stat pe linia de var lungă de 7 metri și ceva” în echipa națională a României.

   

      Cei 11 portari au “adunat” împreună 45 de selecții și au “încasat” 81 de goluri. Selecțiile lor sunt între 3 și 8 ; selecții în echipa olimpică. Cinci portari au avut 743 de prezențe în Diviza “A” ; unii au fost campioni, vicecampioni naționali, câștigători ai Cupei României ; unul a jucat în “Cupa Europei Centrale” (intercluburi) ediția 1937 ; pe trei dintre aceștia i-am cunoscut personal ; Unuia dintre aceștia i s-au marcat două goluri în două minute ; unuia dintre ei i s-a marcat gol în minutul întâi ; unul dintre ei a fost fotbalistul anului 1986 și campion european intercluburi ; unul dintre ei are titlul de
“Maestru Emerit al sportului” și doi dintre ei au titlurile de “Maeștrii ai sportului” iar alți doi
sunt printre primii zece portari ai României fotbalistice a sec. XX. Pe fiecare în parte îl vom prezenta - în ordinea fotbalistică - sub forma unor succinte date statistice, însoțite apoi de unele aspecte ale activității sportive.

  • Apostol Iustin

 Scurt CV - Născut la 14.09.1921, Galați.
A jucat la echipele : Fulgerul CFR Galați, Gloria CFR Galați, Industriile Textile Arădene (ITA Arad), CFR București. (1931 - 1952)
79 de jocuri în Divizia “A” ; 3 în echipa națională (1940-1948) - 8 goluri.

 “Povestea” vieții sportive a lui Iustin Apostol a început cu o întâmplare hazlie petrecută în vara anului 1937, când acesta avea doar 16 ani. După câteva săptămâni de antrenament la echipa Gloria CFR Galați, antrenorul acesteia, austriacul Platko, el însuși portar în tinerețe, îl cheamă pe titularul postului, nimeni altul decât Jean Lăpușneanu (n.a portarul României la ediția inaugurală a Campionatului Mondial, Uruguay, 1930) și îi spune

 


 Foto- Jean Lăpușneanu


“ - De azi înainte, tumneata lași locul în poartă la tumnealui, Iustin Apostol.
“- Ce-ai spus?” exclamă surprins Lăpușneanu.

“- Ce-ai auzit. De azi intră în poartă tumnealui!”        Și antrenorul Platko îi întoarce spatele, în semn de încheiere a discuțiilor. Jean Lăpușneanu simte că i se suie sângele la cap și se răstește la tânărul Iustin :
“- Cine ești tu, mă țâncule, să-mi iei mie locul din poarta?”
“- Eu nu sunt vinovat, nea Jeane,” caută să se disculpe tinerelul. “Antrenorul a zis, nu eu.”
“- Ei, las’ că-ți arăt eu ție poartă!”
Și Jean Lăpușneanu o ia la goană după tinerel (…), dar, nereușind să-l ajungă, se oprește gâfâind și rotește pumnii amenințător :
“- Să nu te mai prind aici! Îți arăt eu ție poartă! Să te bagi tu peste mine, eu, care am fost la Montevideo…să nu mai intri pe poarta asta, auzi?”

    Până la urmă, spiritele s-au potolit și nea Jean a fost nevoit să cedeze. Cunoscut sub prenumele Iustin, a rămas în amintirea iubitorilor de fotbal ca un redutabil executant al loviturilor de la 11 metri. Din totalul celor 120 de penatly-uri executate, a ratat doar două.
    În final, o secvență dintr-o partidă disputată la Arad în ziua de sâmbătă... 28.09.1946, între echipele ITA - Carmen București, când la pauză oaspeții conduceau cu 1-0, în repriza a II-a “Iustin apără -in extremis-. Fabian II e gata să marcheze…Iustin salvează încă o dată magistral !” . Meciul s-a încheiat cu victoria arădenilor iar opt jucători au fost convocați la echipa națională.

 
FOTO-Vechiul stadion UTA

  • Bibliografie:

Ioan I. Pascal - “Portarii echipei națioanle de fotbal a României” , editura Astra Sport
Arad,