POVESTEA ARMATEI... DE ZIUA ARMATEI

AZI, INTR-O TARA NORMALA... AR FI TREBUIT CA ZIUA DE AZI SA FIE TRANSFORMATA IN SOARE.. SI INIMI RABDATOARE SI BUCUROASE! DAR AZI, BAG SAMA CA NU PREA AVEM CE VORBI...HAIDETI SA VA SPUN E.U. UNA; UNA REALA!

• MAIORUL VALERIU CARP... EROUL CARE S-A OPUS INVAZIEI SOVIETICILOR, DIN VARA ANULUI 1940

La 23 august 1939, împăraţii Răsăritului şi Apusului şi-au dat mâna încheind, prin intermediul miniştrilor lor de externe, Molotov şi Ribbentrop, un „pact de neagresiune” care prevedea, în secret, împărţirea Europei. Unul (Adolf Hitler) îşi adjudeca, în numele „uniunii europene” naţional-socialiste, partea occidentală şi centrală a continentului, celălalt (I.V. Stalin), în numele „uniunii europene” comuniste, Răsăritul şi partea central-răsăriteană. O frontieră a ruşinii brăzda harta Lumii Vechii, de la Nord spre Sud, smulgând Finlandei regiunile estice, desfiinţând Ţările Baltice, împărţind Polonia în două şi pulverizând România Mare. Ruşii pretindeau nordul şi estul Moldovei, arbitrar denumite de „hoţii de pământuri” ai veacurilor precedente „Bucovina” (în 1786) şi „Basarabia” (în 1807), urmând să dispună, în favoarea satelitului lor, Bulgaria, şi de Dobrogea, iar germanii, interesaţi de petrolul românesc, dar şi de menţinerea în Axă a celui ce se declarase primul „fascist” al lumii postbelice, bătrânul amiral de Bálaton, Miklos Horthy aveau libertatea de a decide în privinţa restului.

Urmare a trocului de popoare din august 1939, în prima jumătate a lunii septembrie 1940, Polonia a fost invadată de armatele nazisto-sovietice, Finlanda şi Ţările Baltice cotropite de ruşi. Marea Britanie şi Franţa au declarat război celor doi agresori pe care Societatea Naţiunilor i-a condamnat. În aceste condiţii, România a primit notele ultimative din 26 şi 27/28 iunie 1940 şi sub presiunea Germaniei, regele Carol al II-lea (1930-1940) şi miniştrii săi au cedat.

Pentru armata română a început umilinţa retragerii fără un foc de armă de la hotarele întemeiate de Muşatini şi, în acelaşi timp, calvarul. Pentru că bandele de cazaci şi trupele regulate ale „Armatei Roşii” nu au respectat nici măcar termenul de 4 zile, impus de Moscova, hărţuind trenurile regimentare, batjocorind, în scopul provocării, ofiţerii şi trupa. Şi nu au respectat nici măcar noua linie de frontieră impusă tot de Moscova, depăşind-o şi înaintând pas cu pas în adâncimea teritoriului. Aşa a căzut, în Nord, Herţa şi invadatorul şi-a început înaintarea spre Putna şi Suceava, localităţile-simbol ale mândriei şi vitejiei de odinioară ale românilor, în epoca marelui Ştefan. De nestăvilit, pentru că la Bucureşti îşi făcuse loc deruta, frica şi trădarea! Regele nu a îndrăznit să reacţioneze, guvernul nici atât, astfel că, de la ministrul de război nevenind nici un ordin, Divizia 7 a generalului Stavrat şi-a continuat retragerea spre nicăieri. Unde s-ar fi oprit invadatorii, stimulaţi de obedienţa generalilor, de trădarea oştirii române de către elita politică, numai Dumnezeu ştie! Din fericire pentru un popor în al cărui cod genetic este înscrisă supravieţuirea, în astfel de momente apar Eroii! Adevăraţii eroi, cei cărora le datorăm parte din însăşi fiinţa noastră, cei care-şi fac mai mult decât datoria, dovedind că şi românii pot supune voinţei lor vremurile, dar care nu pătrund în cartea de aur a istoriei neamului pentru că impostura şi ticăloşia, neputând suferii comparaţia, fac tot ce pot spre a le arunca numele în uitare! Curajul lor fără egal rămâne să fie povestit urmaşilor de către martori, dacă aceştia au şansa să supravieţuiască.

Un astfel de erou a fost atunci maiorul Valeriu Carp, comandantul Batalionului 3 din Regimentul 16 Infanterie al Diviziei 7, cel care şi-a asumat o răspundere pe care nici comandanţii regimentului şi diviziei, ministrul de război, guvernul şi regele nu au îndrăznit să şi-o asume. Aflat în ariergardă, a lăsat regimentul să-şi continue ruşinoasa retragere şi, cu de la sine putere, a ordonat ofiţerilor batalionului său: „De aici nu ne mai retragem! Peste Putna nu se trece! Mergeţi la unităţi, organizaţi-vă poziţii de apărare şi, dacă ruşii mai înaintează un pas, DIN ORDINUL MEU ŞI PE A MEA RĂSPUNDERE, deschide-ţi focul!” Astfel, „mareea roşie” a fost oprită cu foc pe aliniamentul care a devenit, în Nord, graniţa României, aliniamentul Valeriu Carp. Incidentul odată produs, ameninţând să se transforme în scandal internaţional, ruşii au trebuit să cedeze. Un ofiţer oarecare, un comandant de batalion, a decis astfel, în locul politicienilor şi capilor armatei, oferindu-ne o frontieră şi scăpându-ne de ruşinea de a vizita astăzi, cu paşaport, mormântul lui Ştefan cel Mare!

• Pentru curajul său maiorul Valeriu Carp a fost declarat de sovietici şi a rămas până astăzi… criminal de război!

I s-a atribuit vina de a fi judecat ulterior, condamnat şi executat, în conformitate cu legea marţială, două duzini de cetăţeni români trădători, care i-au întâmpinat cu pâine şi sare pe invadatori, au atacat trupele române, acţionând ca o coloană a V-a sovietică. Din nenorocire făceau parte din categoria „supraoamenilor”, a adepţilor unei anumite religii care le permite să se considere mai oameni decât oamenii. Nimic nou sub soare! Vlad Ţepeş a executat 341 de catolici şi a rămas până astăzi simbolul Satanei. Gabriel Bethlen şi Ştefan cel Mare au tras în ţeapă mii de români ortodocşi, în Transilvania şi Muntenia şi, ultimul, zeci de mii de tătari şi nimeni nu s-a sesizat, dovadă că, în ochii unora, nu suntem toţi egali în faţa lui Dumnezeu! Cei care l-au acuzat pe maiorul Carp de moartea agenţilor lor sunt aceiaşi cu cei care, chiar în acele zile, au atras, sub pretextul acordării dreptului de strămutare în România, populaţia străvechilor sate româneşti de pe Siret şi Siveţel (Tărăşeni, Suceveni, Bănila, Poiana Mare, Boian, Igeşti, Cireş, Adâncata, Hliboca, Volcineţ, Crasna, Ciudei, Sinăuţii Vechi, Bahrineşti etc.) la Fântâna Albă (Belaia Kriniţa) şi i-au masacrat fără milă. Dar ce contează, în cumpăna justiţiei lumii “civilizate”, 15.000 de români, populaţie civilă, bărbaţi tineri şi bătrâni, femei, copii, ucişi pentru singura vină de a se fi născut români, pe pământul strămoşilor lor, în comparaţie cu 20-25 de terorişti “aleşi”, reprezentanţi ai Dumnezeului-BAN?

Exonerat de răspundere de Conducătorul României şi el recomandat încă memoriei colective drept „fascist” şi „criminal de război”, pentru vina de a fi încercat să ne apere „sărăcia şi nevoile şi neamul”, maiorul Valeriu Carp a avut şansa pe care o au numai eroii autentici – aceea de a cădea în luptă pentru patria sa, în iulie 1944, la Paşcani. Neputându-se răzbuna pe trupul său, neputându-l executa sau târî prin gulag-uri pe cel ce le interzisese, prin gestul eroic de a nu se conforma ordinelor primite, înaintarea în adâncimea teritoriului românesc, bolşevicii s-au răzbunat pe amintirea sa. 

Pentru 55 de ani, Valeriu Carp a fost aruncat în uitare! Şi ar fi fost poate, asemeni multor eroi autentici, definitiv şters din memoria colectivă a neamului său, intoxicat cu „eroi” de teapa unui Filimou Sârbu, I.M. Pacepa sau Mircea Răceanu, dacă un bătrân şi suferind veteran de război, astăzi în vârstă de 86 de ani, pe vremea aceea tânăr locotenent, în subordinea maiorului Valeriu Carp, nu şi-ar fi adunat ultimele puteri, pentru a-şi aşterne pe hârtie, amintirile, în folosul generaţiilor tinere, născute spre neşansa lor în minciună, hrănite cu iluzii şi promisiuni deşarte de adepţii lui Iuda.

În ianuarie 1999, colonelul (r) Ioan Ambrosă îşi publica parţial memoriile la Editura „Fiat Lux”, unul dintre punctele forte ale lucrării sale – „Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul” – fiind relatarea odiseei maiorului Valeriu Carp. Ca „Motto”, bătrânul cavaler ne transmite în cuvinte simple o constatare tulburătoare, care se constituie într-un adevăr de un cumplit tragism pentru militarii români ai tuturor timpurilor: „Celor ce şi-au servit cu credinţă patria, dar au fost lipsiţi de recunoştinţa ei”. 

•  ROMANIA VERIGA SLABA A NATO

Cel putin asa declara nimeni altul decat CATALIN AVRAMESCU! Cine este acesta? 

Cătălin Avrămescu   conferențiar la Facultatea de Științe Politice, Universitatea București, fost consilier de stat, fost șef al Cancelariei Prezidențiale in perioada 2008-2011 și ambasador în Finlanda și Estonia (2011-2016),  într-un articol șoc  descrie situația combativă a armatei române, nu ceea prezentată oficial la televizor și în presă ci așa cum a descoperit-o încă din perioada tinereții când a lucrat la departamentul Controlul Armamentului și Dezarmare.
"

„(…) În acea perioadă – am aflam cu stupefacție – România avea tunuri antiaeriene din… 1937. Ați citit bine. Și restul echipamentului militar era, în general, format din epave.

Am fost îngrozit. Am realizat că forțele armate române erau o butaforie. Existau pe hârtie, dar capacitatea lor de a face față unui conflict real era nulă. Oricum erau de ani de zile folosite de familia Ceaușescu pentru a culege cartofi de pe câmp.

• Ce s-a schimbat de atunci? Nimic. De fapt, da. Situația este mai gravă.

De curând au ieșit în față conducătorii să se laude cu achiziția (fără licitație!) a 12 avioane F-16 vechi, din Portugalia. Costă… 630 de milioane de euro. Ceva îmi scapă aici… Din datele publice rezultă că ele costă circa 52 de milioane de euro fiecare. Cam același preț ca un F-18 SuperHornet nou-nouț.

Pe lângă cele șase „Manâ-a-Doua” care au intrat în dotare, avem 36 MIG-21 Lăncer, care sunt obiecte de muzeu în condițiile tehnice de astăzi. Și 22 de elicoptere de atac Puma 330 de pe vremea lui Nea Nicu.

Antiaeriană mai are în dotare tunuri antiaeriene sovietice din anii ’50 (AZP S-60 care l-au apucat pe Petru Groza), radare din 1975 fabricate în URSS (P-37) și rachete S-75 Dvina, fabricate tot în URSS pe vremea lui Gheorghiu-Dej.

Vorba americanului: You gotta be kidding me! Nici un om care mai are uzul rațiunii nu poate crede că această colecție poate fi numită „forța aeriană”. Nu într-o țară europeană de 20 de milioane de locuitori.

Iată, spre comparație, dotările forțelor aeriene din Singapore. Sigur, o țară mai bogată, dar cu o populație de 4 de ori mai mică decât România și cu un teritoriu jumătate din suprafața județului Ilfov (cel mai mic județ). 40 avioane F-15E Strike Eagle. 60 avioane F-16. 27 avioane F-5. 17 elicoptere AH-64 Apache.

Problema nu este doar lipsa avioanelor de atac. Stăm între prost și catastrofal la capitolul muniție. Nu avem deloc radare aeropurtate, esențiale în războiul modern. (Singapore are 4 avioane Gulfstream G-550). Nu avem absolut nici un avion pentru realimentarea în aer, ceea ce reduce drastic tipul misiunilor care pot fi îndeplinite. (Singapore are 4 avioane KC-135 Stratotanker).

• Cum să numesc toată această afacere? Neglijență criminală? Prostie? 

De douăzeci de ani singurul submarin militar stă ancorat pentru că nu mai are… baterii. Nu avem aviație năvală. Nu avem rachete anti-nava. Despre apărarea civilă prefer să nici nu vorbim…"

• VALERIU CARP - REPARATIE POST MORTEM

Iată de ce, tocmai pentru a repara această nedreptate într-un caz concret, cu valoare de simbol pentru toţi aceia care mai simt româneşte, am tot scris, în atenţia  camarazilor de front ai maiorului Valeriu Carp. „Asociaţia Naţională Cultul Eroilor” are datoria de onoare de a face postum dreptate, în pofida a ceea ce ar putea spune diverşi senatori din SUA, CSI, Insulele Capului Verde sau Bangladesh, în cazul Valeriu Carp!