Azi, nu o sa ne "PLICTISIM", prea mult... si prea tare... DOAR cateva randuri, mai mult decat actuale, ale unui domn HARTMANN...
”Da, s-a sfârşit. În România noi am murit în acel fatidic decembrie. Cu toţii am murit fără să ne dam seama, căci noi chiar credeam în celebra ”realitate” de la Hollywood (...). Totul era un fals patent şi vândut în cunoștință de cauză de mincinoșii lumii în care credeam că ne vom integra natural.
De fapt, ei doreau doar casele noastre, bisericile noastre, fabricile noastre, pământurile noastre, apele noastre, grânele noastre, visele noastre. Adică, într-un cuvânt, ei doreau sărăcia noastră. Ni le-au luat pe toate și nimic nu va mai fi cum visam noi odinioară”...
VESNICA NOASTRĂ... POMENIRE!
Real până la ultima virgulă!
RăspundețiȘtergereDin păcate!
Trist, dar adeverat... Va multumesc
ȘtergereCat de adevarat.ce repede a trecut timpul!!!
RăspundețiȘtergereEste? Chiar (ca) a trecut!
ȘtergereBună dimineața dragul meu domn! Rândurile tale ar trebui să aducă, în sufletul românilor, dorința de a face ce trebuie, de a înțelege că ei, românii, au permis tot ce s-a întâmplat greșit, după "căderea comunismului" din decembrie 1989 și până acum! Oare se vor trezi în ultimul ceas, sau se vor complace, în continuare, să își plângă de milă? Oricine știe că, dacă dorește, poate renaște precum pasărea Phoenix, din propria-i cenușă!
RăspundețiȘtergereda... multumesc de aprecieri... Nu oricarui om ii este si permis. Sansa aceasta vine si ea... la un numar de ani!
ȘtergereTrist articol, dragă autorule! Rândurile tale ar trebui să aducă, în sufletul românilor, dorința de a face ce trebuie, de a înțelege că ei, românii, au permis tot ce s-a întâmplat greșit, după "căderea comunismului " din decembrie 1989 și până acum! Oare se vor trezi în ultimul ceas, sau se vor complace, în continuare, să își plângă de milă? Oricine știe că, dacă dorește, poate renaște precum pasărea Phoenix, din propria-i cenușă!
RăspundețiȘtergereDa... insa nu oricaruia ii si este permis! Multumesc
ȘtergereEi doreau saracia noastra!!! Si iar ne intoarcem la fatalitatea romanului din Miorita si de aiurea care sta si asteapta sperand ca viata de dincolo va fi o rasplata!!! Da ! Stam, asteptam, ne plangem.. si pana la urma ce vrem? Daca nu era revolutia din 89 ce era? Unde era Romania? Ceasul istoriei ticaie la fel pentru toate natiile! Numai ca orele de desteptare sunt diferite! Trist articol! Realist? Din perspectiva retrospectivei si a intrebarii ce ar fi fost daca nu ar fi fost, nu prea! Spir autorului in tot ce face! Sarbatori mai vesele!
RăspundețiȘtergereeu va multumesc...la fel va doresc!
ȘtergereEi doreau saracia noastra!!! Si iar ne intoarcem la fatalitatea romanului din Miorita si de aiurea care sta si asteapta sperand ca viata de dincolo va fi o rasplata!!! Da ! Stam, asteptam, ne plangem.. si pana la urma ce vrem? Daca nu era revolutia din 89 ce era? Unde era Romania? Ceasul istoriei ticaie la fel pentru toate natiile! Numai ca orele de desteptare sunt diferite! Trist articol! Realist? Din perspectiva retrospectivei si a intrebarii ce ar fi fost daca nu ar fi fost, nu prea! Spir autorului in tot ce face! Sarbatori mai vesele!
RăspundețiȘtergereeu va multumesc...la fel va doresc!
ȘtergereArticolul de ieri/azi... se vrea un "REMEMBER" cu ochii de azi! Eu va multumesc...va astept opiniile!
RăspundețiȘtergereExcelent material... si da si foarte corect, dar mai ales bine ales! Va felicit
RăspundețiȘtergereMultumesc
ȘtergereDa, ca si tema de meditatie, dar si ca realitate imediata.
RăspundețiȘtergereda, din pacate, doar ca atata! Merci
ȘtergereReal si dureros totul, in nuante de gris. Exact ca viata, pe care (ne) o traim! Excelsior
RăspundețiȘtergereDa...va multumesc!
ȘtergereTotul, imi pare ca si viata: desfasurat sub un cer violet; in care doar noi OAMENII, nu mai contam. Ci, doar REPTILELE si REPTILIENII!
RăspundețiȘtergereSi eu cred ca, numai OAMENII ar trebui a (mai) conta!Restul... Va multumesc
ȘtergereTOTUL E CORECT... MULTUMESC
RăspundețiȘtergereEu, unul (va) Multumesc
ȘtergereOare, mai mult de atat credeti ca as mai putea adauga?!O tempora
RăspundețiȘtergereDa..si asa se poate zice/judeca!!!
ȘtergereExcelent si bine articulat. In rest, nu ma "aventurez" a scrie mai multe!!!
RăspundețiȘtergereMultumesc... pacat ca nu incercati, totusi...a o face!
ȘtergereFrumos, desi usor trist. In rest, nu zic altceva
RăspundețiȘtergereTrist, ca si viata...
ȘtergereOk... dar si emotionant. In rest Romania a intrat intr-o alta "zodie"... deci vom vedea
RăspundețiȘtergereDa..vom mai vedea!!!
Ștergere"Misto" articol; cu o incheiere interesanta: acel video clip. Vad ca sunteti urmarit si luat la "vorbe"... La cat mai multe!!!
RăspundețiȘtergereDa asa este si bine, inclin a crede. De restul, doar (va) MULTUMESC! Zile senine
ȘtergereOare, citind randurile de fata, mai intreb ce as putea sa mai adaug; azi cand NESIMTIREA si PROSTUL GUST, dar si IPOCRIZIA sunt la putere!
RăspundețiȘtergereNu stiu a va raspunde, alegerea e in seama domniei voastre!!!
Ștergereda interesant si ok... te felicit.
RăspundețiȘtergereMerci...
ȘtergereUn zambet desi amar, in MEMORIA colectiva!
RăspundețiȘtergereCam asa ceva ... va multumesc de apreciere.
ȘtergereAzi, mai mult de atatea nu stiu daca s-ar putea zice?!
RăspundețiȘtergereNimica mai rau, dar chiar iti multumesc
ȘtergereIta opinia mea: "Oare câți ne mai amintim de evenimentele din urmă cu 34 de ani, altfel decât în treacăt și fără pic de emoție? Câți ne mai amintim cum era viața și atmosfera în Arad, în decembrie 1989? Câți dintre cei care au trăit acele evenimente, în stradă sau închiși în casă, le mai numesc „revoluție” sau doar lovitură de palat ori măcel pur și simplu? Câți sunt mândri că au trăit cu bucurie acele vremuri și câți oftează nostalgic după vremurile trecute?
RăspundețiȘtergereÎn perioada 1 – 20 decembrie 1998, am publicat în ziarul „Observator arădean” un ciclu de articole sub genericul „Și arădenii au făcut Revoluția”. Un an mai târziu, au fost preluate de Emil Șimăndan în cartea sa, „Întrebătorul din Agora”, o carte-document ce merita mai multă atenție.
Și arădenii au făcut revoluție, dar fără măcel
A fost felul meu de a mă revolta față de atitudinea obraznică a celor care au uitat pur și simplu de arădenii care au ieșit în stradă înaintea bucureștenilor. Sigur, în Arad nu a fost măcel, ca la Timișoara. Dar revoluție a fost! Nu ca prin Olt, Teleorman sau Vaslui de unde au răsărit o mulțime de „revoluționari” care sunt și acum bine mersi."
asa este cu revolutionarii
ȘtergereDa... Intr-un fel, cred ca e bine ca în fiecare an în luna decembrie să ne aducem aminte, să mărturisim și să-i omagiem pe cei care, prin sacrificiul lor, ne-au redat statutul de oameni liberi. Ei ne-au redeschis calea cea mai grea, dar folositoare, a libertăţii și înţelegerii.
RăspundețiȘtergereasa este...subscriu
ȘtergerePână în 1989, circula vorba că ne trebuie o viață ca să învăţăm să vorbim, pe când comuniștii ne învață cum trebuie să tăcem o viaţă. În același sens, a fost nevoie să nu vedem nimic, să fim legați la ochi, precum prizonierii din povestea peșterii platoniciene, sau, dacă ni se arăta ceva, atunci acele umbre trebuiau să ne apară ca fiind realităţi. Celor care aveau urechi de auzit li s-a pus zilnic placa turnantă că suntem în socialism și că în curând vom ajunge în raiul comunist.
RăspundețiȘtergereBuna si corecta observatie... intr-adevar
ȘtergereO definiție a comunismului
RăspundețiȘtergereOrânduirea acelor ani poate fi definită în mai multe feluri. Cu cât este înțeleasă și definită mai corect, cu atât vom percepe mai adecvat ceea ce era atunci și ceea ce se întâmpla astăzi. Iată o încercare de definire: comunismul a fost imperiul minciunii, terorii și manipulării. Alte forme de comunism, cu așa zisă față umană, nu au existat și nici nu vor exista decât în proiecțiile utopice.
Imperiul fricii, foamei, frigului și al manipulării a fost întreținut de nişte forțe interesate să manevreze o populaţie în continuă derută. Nu trebuie să ne lăsăm amăgiți de multitudinea de teorii care dau vina pe diverse forțe obscure ce se luptau între ele pentru putere și pentru menținerea în ignoranță a populaţiei. Conducerea de partid și de stat, împreună cu toate mecanismele ei de aservire și control, a fost responsabilă de acest tip de reprimare.
Însă pentru a putea rezista unei asemenea realităţi a trebuit întreținută iluzia. O bună parte din populaţia țării, neavând nicio posibilitate de a călători și vedea o altă lume, a căzut în confuzie și a considerat ceea ce era mic ca fiind mare, ceea ce era minciună ca adevăr și urâtul ca fiind frumos. Angoasa realităţii era suportabilă pentru unii tocmai prin acceptarea minciunii propagandistice, cum se întâmplă uneori și astăzi în privinţa falsităților mediatice (fake news). Nimeni nu este susceptibil de a scăpa total de manipularea mass-mediei.
Interesant si corect. Multumesc
ȘtergereReîntoarcere la Revoluția reală din 1989
RăspundețiȘtergereAşadar, din nou revoluția pe înţelesul tuturor. Primul aspect de care trebuie să se țină seama este următorul: revoluția a fost iniţiată și ajutată din afară, cât și de lovitura de stat ulterioară de la Bucureşti. Nici nu se putea altfel într-un sistem al cărei tiranie și teroare intrase în fibrele cele mai intime ale populaţiei.
Dar, după un iniţial impuls, ieşirea în stradă la Timișoara și protestele continue timp de o săptămână, cu preţul vieţii, până la ridicarea Bucureștiului, care au fost însoţite și de o proclamație, au avut caracterul unei revoluții autentice. De asemenea, constituirea baricadei și manifestările curajoase din Bucureşti au fost revoluţie reală.
Multă lume a înţeles că eliminarea lui Ceauşescu nu implica, cel puțin în prima etapă, căderea comunismului. Într-adevăr, am fost puțini cei aflaţi în stradă care am strigat din primul moment Jos comunismul. S-a strigat iniţial Jos Ceaușescu, asta și fiindcă cei care s-au infiltrat printre revoluționarii inocenți au înţeles că trebuie să cadă întâi dictatorul. Trebuia sacrificat iniţial tiranul, căderea comunismului fiind mult mai complexă, implicând culpabilizarea a milioane de indivizi și reformarea tuturor instituţiilor statale. Cei care s-au aliat cu revoluționarii autentici, eșalonul doi al nomenclaturii de partid, sau emanații Revoluţiei cum s-au autointitulat, au rămas pe loc și au fost votați de către o populaţie inertă. Aceasta, în număr mare, nu participase la revoluţie. În schimb, cei puțini la număr care s-au sacrificat pentru libertate, pentru o lume mai bună, au trebuit să sufere furtul Revoluţiei lor.
Într-o primă etapă, a urmat în România un vid de putere și de reguli: bișniță, trafic, oportunism, goană după supravieţuire și după căpătuială, dezorientare generală și chiar generalizată. Așa zisa libertate care se traduce prin cea interioară dar și prin cea exterioară, a fost eliminată în varianta sa exterioară de către lipsa de bani și de putere de schimb și de cumpărare a acestora. Cu leul românesc aveai cam 15% din salariul unui european occidental.
În pofida deschiderii granițelor, nu puteai pleca niciunde. De altfel, de data acesta, granițele s-au închis dinspre Occident înspre proaspetele „democrații”. Aveai nevoie de probe de bani, de chemare, de loc de găzduire și de invitație specială ca să primeşti viza de călătorie. Lumpenul proletariat abia ieșit din socialismul dictatorial era din nou obligat să rămână între graniţele României. Marea majoritate, care era ruinata, a înţeles poate ceva din beneficiile libertăţii, dar nu vedea nicio oportunitate de a scăpa de mizerie și sărăcie.
S-a creat o mişcare cu dublu sens. Un anumit tip de „dictatură” economică s-a instaurat prin trecerea întreprinderilor și a băncilor în mâinile foștilor comuniști din vechea conducere. Aceştia și-au adjudecat bunurile statului, în timp ce săracii au devenit și mai săraci, deoarece au rămas fără locuri de muncă, multe din întreprinderile existente fiind falimentate, închise, neputând ține pasul cu o lume concurențială, deschisă.
Oportuniștii mai sus-menționați au înșfăcat deci întreprinderile statului și au devenit mari capitaliști. Ceilalţi, cei insignifianți, fiindcă o clasă de mijloc nu exista, nu au putut să-și deschidă nicio companie pe cont propriu. Aprobările erau date tot de către foştii securişti, care se aflau în continuare la camera de comerț și semnau cereri de afaceri. Dar au apărut totuşi descurcăreții, oportuniștii din categoriile sociale relativ medii și chiar sărace, care fără nicio aprobare, și nicio înscriere legală, făceau trafic neimpozabil, îmbogățindu-se peste noapte. Bineînţeles, vidul juridic permitea astfel traficul ilegal.
Prin privatizare, fabrici, uzine, întreprinderi, pământuri, centre culturale, edituri de carte, locuri de distracție, toate instituţiile statului socialist au fost redistribuite celor privilegiați. Multe dintre ele au rămas părăsite și se află chiar și astăzi într-o asemenea stare, după 34 de ani de trecere la capitalism și democraţie.
da...
ȘtergereDin pacate... În România sunt încă instituţii, mori de măcinat faină, gări de trenuri, fabrici, clădiri de patrimoniu etc., abandonate. Ele exprimă desigur indiferența, incompetența, neputința și nepăsarea față de imaginea dezolantă și dezagreabilă a țării.
RăspundețiȘtergereDar pentru unii politicieni români, aceste vestigii nu constituie criterii de respingere a României în spaţiul Schengen; altele ar fi criteriile. De altfel, s-au constituit destule grupări „patriotice” care susţin că nici nu avem nevoie de intrarea în acest spaţiu, deoarece ne putem descurca, aşa cum s-a spus și imediat după revoluţie, cu democraţia noastră originală.
România de azi și de mâine
Cine este acela care nu doreşte și nu înţelege că România trebuie să se așeze pe propriile valori sociale, culturale, economice? Cine s-ar împotrivi acestui simplu fapt ca România să devină un stat de drept funcţional, competitiv, influent și prosper?
România chiar nu poate supravieţui fără o economie internă solidă, fără o agricultură și o industrie pe măsură, cât și fără o colaborare externă cu toate țările cu care doreşte un parteneriat. Reformele României trebuie să îmbogățească în primul rând țara și să distribuie bogăţia față de propriul popor. România are un viitor cu atât mai bun cu cât reușește să atragă oameni valoroși, competenți, dinăuntrul și din afara țării, pe care să-i respecte și să-i motiveze.
asa este
ȘtergereOpinie "dezinteresata": Ziarele și Internetul abundă de critici la adresa democraţiei româneşti și a neîncrederii pe care cetăţenii o exprimă față de Parlamentul României, față de instituţiile statului și față de instituția prezidențială. La capătul celălalt, cum se întâmplă în asemenea situaţii, mişcări naționaliste și chiar xenofobe, radicalizate, și-au făcut apariţia, exaltând specificitatea și valoarea particulară a românilor, care ar fi opriți în cursul lor glorios de către un arbitraj european părtinitor. Între aceste poziții extreme nu poate fi valabilă decât atitudinea celor care sunt capabili de moderație, de înţelepciune, care să conducă în mod concret la bunul mers al politicului, economicului, socialului, al justiţiei, al binelui și bunăstării generale a cetăţenilor. Numai o asemenea voinţă și realizare poate fi considerată o veritabilă reprezentativitate a românilor.
RăspundețiȘtergereRevoluția română le-a adus românilor pâinea cerească: libertatea. Dintre țările Europei de Est, aflate în gulagul sovietic, România a plătit acestă libertatea cu preţul cel mai mare. Acest sacrificiu îi conferă un rang de demnitate incontestabilă între marile naţiunii ale lumii. Revoluția română, cu acele momente unice, înălțătoare, cu sacrificiul vieților pe altarul ideatic al libertăţii, a crescut imaginea României și a forței sale spirituale în rândul popoarelor europene. Românii au dat dovadă nu numai de unitate în acele clipe, dar și de capacitatea de a scutura unul dintre jugurile cele mai cumplite ale istoriei.
Discutabila opinie... dar merita lasata
ȘtergereMarginaliu TARDIV: Bun material, dar Ei sunt expresia faptului că nicio putere dictatorială nu poate impune popoarelor o dominație veșnică.
RăspundețiȘtergerefara doar si (se mai) POATE!?
ȘtergereSlove frumoase; cinste cui le-a scris! Dar, pana una alta, cam asa stiu: Au trecut 34 de ani de la Revoluția din 1989, o perioadă de proteste, lupte de stradă și demonstrații desfășurate în România, între 16 și 22 decembrie 1989. Revoluția Română a început în Timișoara și s-a răspândit în întreaga țară, culminând cu procesul și execuția secretarului general al Partidului Comunist Român (PCR), Nicolae Ceaușescu, și a soției sale Elena, dar și cu sfârșitul a 42 de ani de regim comunist în România.
RăspundețiȘtergereSLOVELE EU LE-AM CONCEPUT, CA SI TOT UNITAR. RESTUL... INSA VIATA SI ROMANII. AVETI SI DVS DREPTATE
ȘtergereOpinie "dobrogeana": Adevărata istorie se scrie pe bază de documente de arhivă şi oricât ar pretinde participanţii la evenimente sau martorii oculari că ei ştiu şi cunosc realitatea, adică adevărul, oricât ar pretinde alţii că ei au văzut cu ochii lor vreo acţiune, istoricul care se respectă nu le poate acorda un credit total. Profesorul Marian Cojoc de la Universitatea „Ovidius” prezintă în cartea „Revoluţia Română din Decembrie 1989 în Dobrogea” evenimentele anului 1989 în context internaţional, european, naţional şi dobrogean, argumentând că revoluţia română s-a înscris într-un proces inevitabil, desfăşurat la scară europeană. Dar, spre deosebire de celelalte state socialiste, în România schimbarea de regim a avut loc pe cale violentă, cu multe victime, dar şi cu multe enigme.
RăspundețiȘtergereMultumesc ca m-ati informat
ȘtergereApai, cum sa zic?! E ok materialul. Dar istoric asa cred: Luna decembrie reprezintă o perioadă cu totul aparte în istoria noastră, circumstanțiată complexului secol XX - un veac încărcat, în plan național și european, de procese și evenimente istorice, de personalități ce au marcat, ca nicicând până atunci, Umanitatea. Un segment temporal al Istoriei Universale a cărei ultimă parte (1900-1914/1918/20) a fost numită de către unii istorici Lungul Secol al XIX-lea - perioadă finalizată prin Primul Război Mondial și consecințele sale (național-teritoriale și ale Dreptului internațional).
RăspundețiȘtergereAu dispărut două mari imperii multinaționale - Imperiul Otoman și Imperiul Austro-Ungar, altul s-a reconfigurat (Imperiul Rus/Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste - U.R.S.S.), un altul însă a rezistat (Imperiul Britanic - va dispărea, practic, după Al Doilea Război Mondial), iar pentru o altă mare țară (Statele Unite ale Americii) se vor arăta zorii unei dominații mondiale în continuă configurare.
Asa si este... restul e un mic scurt de istorie; va foarte multumesc
ȘtergereCineva imi zicea, nu demult, urmatoarele: „Se spune că armata a asigurat victoria revoluţiei, că ostaşii noştri i-au învins pe cei care voiau să înăbuşe în sânge voinţa de libertate a poporului român. A fost o victorie împotriva unui duşman necunoscut atunci, dar neidentificat nici după scurgerea a mai mult de câteva decenii de la tragicele evenimente din decembrie 1989. Anul 1989 a reprezentat faza finală a prăbuşirii regimurilor socialist-totalitare în Europa, prefaţând reconfigurarea hărţii politice şi geopolitice zonale, prin generarea unor transformări de o inimaginabilă amploare, încât cu greu i s-ar putea găsi un corespondent în istoria universală a ultimului secol. Modalităţile în care şi-au încetat existenţa regimurile politice în cauză, aflate în centrul şi estul Europei, sugerează limpede ideea indubitabilă a descompunerii, a surpării interioare, a unei reale implozii în anumite zone monitorizabile, în altele «scăpate» controlului, programat sau nu de marile puteri ale timpului." Inclin azi... a-l crede!
RăspundețiȘtergereDe ce nu? Se prea poate
ȘtergereAm constatat deja, cum ca, de cele mai multe ori, încercarea de a afla adevărurile revoluţiei are parte, mai degrabă, de secvenţe dintr-un film, mai mult sau mai puţin complet, în funcţie de zona analizată, proiectat, în parte sub ochii participanţilor direcţi în stradă sau în alte puncte de impact fierbinţi ale acelor zile. Sunt mărturiile vii, fără de care nu putem, cert, înţelege istoria imediată a acelui timp irepetabil.Deci... QUI PRODEST?!
RăspundețiȘtergereIntrebare de final ramane.. dar restul?!
ȘtergereSincer, dar si far de suparare... zic si subscriu ca materialul tau nu este unul rau. Din el "respira' inca suferinta muta a unui particpant, asta cred ca ai fost. Dar, istoric, la 'rece" iti propun o scurta analiza; pe care cred ca, inainte de a o combate e musai a o citi... Deci:
RăspundețiȘtergereCele trei decenii ale Lumii Noi ce au urmat au reprezentat, pe fond, o susținută și continuă dezvoltare social-economică și culturală a națiunii, în cadrul internațional și ideologic dat, țara noastră fiind apreciată și recunoscută de către numeroase puternice state pentru rolul jucat pe plan internațional – mai ales în prima parte (1965-începutul anilor ʼ80) a exercitării conducerii de către președintele, din ce în ce mai autoritar, Nicolae Ceaușescu (26 ianuarie 1918-25 decembrie 1989).
De aceea, acestor martiri le suntem datori a le exprima, întotdeauna, recunoștința
Rupt însă, din ce în ce mai mult, de realitățile evoluției lumii contemporane (mai ales după accederea la putere a lui Mihail Gorbaciov, în martie 1985, care a demarat un consistent proces de schimbări interne și în relațiile cu Occidentul) - într-o țară lipsită de alternative politice (cum existau partide, tolerate iar mai apoi acceptate ca atare, formal, în alte state socialiste europene) și de personalități ce-și asumă o disidență ca atare cunoscută populației, pasive (cum, de asemenea, se manifestau în alte țării din sistemul socialist) - șeful Statului și regimul social-politic ce-l reprezenta au fost înlăturați de la putere, la 22 decembrie 1989.
Orchestrată de Mari Puteri, pe fondul unor nemulțumiri sociale reale - amplificate propagandistic -, răsturnarea de regim (unică, în lumea contemporană, prin rapiditatea actului) și executarea simbolului acestuia (la capătul unui proces cu acuzațiuni punctuale nedovedite material) au fost însoțite, din păcate, de moartea a sute și sute de oameni - tineri în majoritate - care-și exprimau, pe stradă, speranțele și încrederea într-o altă Lume, tot Nouă și aceasta.
Acestor martiri suntem datori a le exprima, întotdeauna, recunoștința noastră, a celor de azi, pentru sacrificiul lor în folosul Libertății și al Demnității, al redării speranțelor...
aveti DREPTATE, nu si Fratie
ȘtergereAti putea avea dreptate, sau nu... totul pe principiul ca atat ADEVARUL, dar si DREPTATEA sunt notiuni relative! Deci, automat si restul... nu credeti?!
RăspundețiȘtergereAsa este. Dar restul....
ȘtergereAm citit toate aceste opinii, comentarii si raspunsuri... insa numai cine a participat fizic la acel eveniment merita a vorbi! Restul stateau in casa, ori la tara si cautau a vedea cum se va incheia... Una se numea Angela Similea facuse un mic "bordel" pe la ia , prin casa...chipuriule le serveau militarilor un ceai si-o cafea! Mai vreti a continua?!
RăspundețiȘtergereda... inca mai vreau
ȘtergereBine punctat; dar si bine alcatuit. In rest, opinii si opinii. Multumesc ca ti-ai adus aminte!!!!
RăspundețiȘtergereEu multumesc: ca ma cititi
ȘtergereWoow, chiar ati avut curajul? Si, ma uita la comentarii..anumite subiecte chiar sunt unele de "forta". Ce mai, oare ce-am mai putea adauga?
RăspundețiȘtergereInca mai sunt: va asigur
ȘtergereTare "coane", insa oamenii par fara de vlaga si dezinteresati.
RăspundețiȘtergere"coane" asa pare
ȘtergereCe e rau, nu e musai ceea ce s-a intamplat. Nu, ceea ce vine din urma. Atunci realizezi ca efortul nu prea a comentat... cu , sau, fara pierdere de vieti omenesti!
RăspundețiȘtergeree un alt aspect... dar exista
ȘtergereSunt multe de zis... ca si observatii. Dar si o realitate; una dura.
RăspundețiȘtergereAsa este!!! Din pacate.
ȘtergereOk... e tragic... si trecutul care a fost, dar mai ales ce vine din urma! Eu, asa cred.. dar tu?
RăspundețiȘtergereNu e important ce cred eu!
ȘtergereAbia azi am zarit materialul acesta. IMI PLACU TITLUL, DAR SI IDEEA.Felicitari
RăspundețiȘtergereVa foarte multumesc
Ștergereatata mai a adauga dupa ce am citit: BUNA TARA... REA TOCMEALA! Vorba acelui ex cant autor dar si revolutionar. Ceilalti il mai numeau, in deridere si "scripcaru"! Dumnezeu sa-l ierte
RăspundețiȘtergereDA DUMNEZEU SA-L IERTE. DIN PACATE DL SOCACIU NU A FOST SINGURUL SI NICI CEL MAI NOCIV...
ȘtergereIdeea de aici, mă făcu a "recidiva" pe aceeaşi temă... https://mugetulcarpatiloronline.blogspot.com/2023/12/decembrie-89-sau-saturnalii-pe-ritm.html... Şi eu mulţumesc!
RăspundețiȘtergeream raspuns
ȘtergereEXCELENT MATERIAL
RăspundețiȘtergereBine scris ...bine punctat...
RăspundețiȘtergereFoarte adevarat... restul intra la capitolul amintiri... dureroase, ce-i drept!
RăspundețiȘtergere