" Tamo далеко , Mile... Tamo далеко ”

Azi e 23 AUGUST; azi nu voi vorbi decât despre "SÂRB" şi cântecul drag lui şi mie... " Tamo далеко "... LA MULŢI ANI!

   Legenda (zice): 

SÂRB- Jurnalistul Mile Cărpenișan a încetat din viață la doar 34 de ani, după ce fusese mai multe zile în comă. El era internat de câteva zile la Spitalul Județean Timișoara, după ce suferise un blocaj renal și un șoc septic, declanșat de un furuncul.

„Тамо далеко” - un cântec vechi, un cântec trist, un "cântec de departe, de tare departe … acolo departe, unde azi, sufletul meu va rătăci, căutând, un colţişor din seninul copilăriei".

Când aviația N.A.T.O. a bombardat Belgradul, sârbii cântau „Тамо далеко” (Tamo daleko - Acolo departe). Când Novak Đoković a fost expulzat din Australia, sârbii l-au așteptat la Belgrad, cântând „Тамо далеко”. În campania electorală a lui Aleksandar Vučić, susținătorii săi cântau același cântec. Sârbii din Kosovo cântă în aceste zile „Тамо далеко”.

De ce acest cântec? Ce semnifică el pentru sârbi? „Tamo daleko” este un cântec popular sârbesc cu o istorie fascinantă. Există mai multe variante ale cântecului, toate terminându-se cu versul „Živela Srbija” (Trăiască Serbia!). Au fost înregistrate mai multe variante moderne ale cântecului, cele mai cunoscute fiind ale lui Goran Bregović și André Rieu.

Pentru a înțelege cântecul trebuie să apelăm la câteva elemente din istoria Serbiei:

Regatul Serbiei a fost în război împotriva Austro-Ungariei și a altor Puteri Centrale din 28 iulie 1914, (când guvernul austro-ungar i-a declarat război), până la capitularea Austro-Ungariei la 3 noiembrie 1918.

În primul an de război, (august - decembrie 1914), armata Serbiei, deși în inferioritate numerică, cu armament deficitar, muniție insuficientă și artilerie limitată în număr de piese, a câștigat bătăliile de la Cer (Țer) (16 august  20 august), Sabac (21-24 august), Drina (septembrie 1914), Belgrad (3-15 decembrie), reușind să respingă trei ofensive ale inamicilor și să-i alunge din țară. Au urmat 8 luni de acalmie penru ca apoi Serbia să se confrunte cu Tripla invazie. În septembrie 1915, 800.000 de soldați austrieci, unguri, germani și bulgari, conduși de feldmareșalul Anton Ludwig August von Mackensen, au atacat dezlănțuit armata sârbă, care avea 200.000 de soldați. După ce a rezistat eroic timp de patru luni, producând pierderi enorme atacatorilor, armata sârbă a fost copleșită. În iarna anului 1916, aproximativ 120.000 de soldați sârbi s-au retras, împreună cu populația civilă, prin munții înzăpeziți din Muntenegru și Albania (sub asaltul forțelor superioare ale Puterilor Centrale) până la coasta Mării Adriatice. Din cauza frigului și a foametei, în timpul acestei călătorii numită Golgota Albaneză, 72.000 de oameni au murit. Rămășițele armatei sârbe au fost evacuate în insula Corfu de către Franța și Marea Britanie. Aliații nu au avut timp să se pregătească să primească soldații sârbi. Corfu nu avea mâncare, îmbrăcăminte, lemn de foc și corturi. Soldații epuizați au stat în ploaie zile în șir. Oamenii au început să se îmbolnăvească și să moară în masă. Bolnavii erau duși pe insula Vido, iar morții erau aruncați direct în apă. În unele zile, mureau 300 de oameni pe zi. În total, aproximativ 5.000 de soldați sârbi sunt în apele din jurul insulei Vido. Sârbii numesc aceste locuri „Mormântul Albastru”.

După refacere, armata sârbă a fost transferată pe frontul de la Salonic, unde, în septembrie 1918, forțele sârbe împreună cu alte forțe aliate au spart frontul și Bulgaria a fost forțată să se predea. Armata sârbă a fost de neoprit și la 1 noiembrie 1918, Belgradul a fost eliberat.

Serbia a plătit un preț disproporționat de mare pentru marea sa victorie din Primul Război Mondial: în timpul războiului, a pierdut între 1.100.000 și 1.300.000 de locuitori, ceea ce reprezenta aproape o treime din populația totală și aproximativ 60% din populația masculină.

„Тамо далеко” a fost compus pe insula grecească Corfu, în 1916.

Tema cântecului este următoarea: Un soldat își cântă durerea și speranța pe insula grecească Corfu, unde a ajuns după retragerea trupelor sârbe prin Albania de Nord. Cântă despre satul său ruinat, despre biserica în care s-a căsătorit și despre greaua retragere în care și-a pierdut mulți dintre tovarăși. Textul în sine exprimă dorul unui soldat pentru patria sa. Dar conține și cuvintele „Živela Srbija!”, care sunt considerate strigătul de luptă sârbesc al tuturor timpurilor.

„Acolo, acolo departe de mare/ Acolo e satul meu, acolo e Serbia./ Acolo. departe, unde înflorește galben lămâia/ Nu a existat decât o singură cale pentru armatele sârbe./ Acolo, departe, unde crinii mici au floare albă/ Acolo, tatăl și fiul, împreună, și-au dat viețile lor,/ Acolo unde în tăcere călătorii trec Moravia/ Acolo au rămas icoana mea, familia mea sfântă./ Acolo unde Timocul salută orașul lui Veljko/ Acolo Biserica în care m-am căsătorit în tinerețe a fost arsă./ Fără patrie, am stat în Corfu/ Dar cu mândrie am strigat: «Trăiască Serbia»!

Mile Cărpenișan s-a născut la  23 august 1975, Timișoara, România; a fost un mare şi excentric jurnalist român, dar și corespondent de război pentru Antene. Reportajele lui despre războiul din Jugoslavia erau foarte mult receptate și vizionate de abonații tv.

Mile Cărpenișan a devenit cunoscut ca jurnalist de război, grație corespondențelor sale din Iugoslavia, Irak și din zonele afectate de tsunami-ul asiatic. El a fost timp de mai bine de 10 ani corespondent special al posturilor de televiziune Antena 1 și Antena 3, până în 2008, când a ales să lucreze ca freelancer.

Mile Cărpenișan și-a dedicat ultimele săptămâni din viață unei campanii umanitare prin care încerca să salveze viața unui tânăr de 29 de ani, bolnav de leucemie. Cu doar o lună în urmă, jurnalistul își scosese la licitație casca militară pe care o folosise în Irak, intenționând să doneze banii obținuți la licitație tânărului bolnav de leucemie. Mile Cărpinișan scria pe blogul personal:

„Am trait o viata plina, am calatorit pe fiecare cale a mea, dar mai mult, mai mult decat atat am facut-o in felul meu. Regrete am cateva, dar apoi… sunt prea putine pe care sa le mentionez. Am facut ceea ce trebuie sa fac si uite asa am trecut prin toate fara exceptie. Mi-am programat fiecare deplasare si fiecare pas pe care l-am facut pe drumuri laturalnice. Ah…si, mai mult… mai mult decat atat am facut-o in felul meu”.

Îţi dedic acest cântec, pentru seara aceea din Belgrad, când alături de Sandi, cameraman ul tău... îmi explicai cum stă treaba cu sufletele sîrbilor tăi; acest cântec " Tamo далеко " , e pentru "fiecare sîrb si fiecare suflet prieten, şi  se plânge pe acest cântec, care o lacrimă a lor, din păcate … o lacrimă de dor …. acolo, departe, e Kosovo, inima lor …"

 

LA MULŢI ANI... "OMULE"... de zăpadă...LA MULŢI ANI... SÂRBULE!