POVESTEA MARKETINGULUI DE ŢARĂ (I): SOLDATUL DE CIOCOLATĂ, ORI CEA CU PUŞCA "AIA"; "CARE NU IA FOC"!?

Că tot este "VACANŢĂ", când am scris aceste rânduri, mi-am zis a "TRATA" subiecte serioase, cu oarecare umor... adică INDUSTRIA DE ARMAMENT autohtonă şi SOLDATUL DE CIOCOLATĂ (cel rumân, adică)... 

Din capul "locurilor", încă paşnice, vă rog a avea multă TOLERANŢĂ cu mine, bietul şi umilul autor al rândurilor de faţă; nu am încercat NICIO DATĂ, până azi a vorbi despre SUBIECTE "ARZĂTOARE", raportându-mă  la lumea teatrală! 

    De ce am făcut asta?! Păi simplu; nu este nimic ASCUNS... totul e la vedere, de câteva sute de ani... Vorba unui "tip"...Will, care zicea cam aşa: "Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actori” 

Dar să o iau cu ÎNCEPUTUL... zic; şi să mă refer la spectacolul de teatru al domnului ANDREI ŞERBAN, de la teatrul ODEON... numit:  SOLDATUL DE CIOCOLATĂ – (sau Armele şi omul) de George Bernard Shaw

Câteva scurte cuvinte... aşa, de vacanţă:

"E o piesă care vorbește despre divizarea Europei, despre naționalism și xenofobie, despre iluzia păcii, dar și despre iluzia dragostei de a înfrumuseța realitatea; cu alte cuvinte, te face să simți diferența dintre dragostea adevărată și cea de pe scenă, ca la operă. Deși piesa lui Shaw a fost scrisă acum un secol, tema este încă actuală. Se râde mult la piesa de la Odeon. Se râde de amatorismul cu aere de profesionalism, de aristocratismele închipuite, de obedienţă faţă de stăpân/şef/boss, de preţiozitate şi fudulie, de ipocrizia atotstăpânitoare. Se râde de cei ce nu-şi cunosc locul şi rostul pe lume, se râde de cei incapabili să-şi recunoască şi urmeze sentimentele, de cei ce visează mărunt şi meschin. Dramaturgul şi regizorul satirizează lumea, actorii îşi satirizează personajele, personajele îşi satirizează replicile, replicile îşi satirizează sensul, vorbele, gesturile, grimasele devin simple măşti, cartoane în spatele cărora e de ghicit doar vidul.” (Mihai Brezeanu, LiterNet, 2016)

Dar şi cuvântul REGIZORULUI... în foto... 

 OK, dar hai să redevenim "uşor serioşi"... şi să vorbim de "PRODUCEREA", sau NON producerea de PULBERI, la Fabrica de Pulberi, din Făgăraş... 

Haideţi să pornim ÎMPREUNĂ, de la două IDEI; atât de FRECVENTABILE, în spaţiul public ...şi nu numai: 

PRIMA: Ce mai înseamnă patriotismul? Care este definiția eroului național: În numele cărui ideal merită să lupți și să îți sacrifici viața? Pentru ce ai râvni la glorie? Și dacă o cucerești, ce ai face cu ea? Iubirea este și ea o formă de război cu atributele lui (țel, asalt, luptă, armistițiu, compromis, înfrângere?)„Cai verzi pe pereți !”

SECONDO:

 " Păsărică albă-n cioc, subțirică la mijloc, tragi cu pușca, nu ia foc, păsărica-i cu noroc. ..."

    În loc de multe şi PLICTISTOARE cuvinte şi argumente, mai jos vă ofer, aşa ca la un (alt) SPECTACOL, unul ţinut pe SCENA VIEŢII, ăsteia REALE. Iată un INTERVIU incendiar, la propriu, cât şi la FIGURAT cu domnul LUCIAN CUPU... despre care cunoscătorii, spun că, la Bran... cu ceva timp... s-ar fi luat de PIEPT, cu ULISE; nu ăla, a lui Penelopa! Nu, cu ăla... de la ROMARM... Asta, ca să puteţi a vă face o IMAGINE  clară... a ceea ce ÎNSEAMNĂ oamenii care "lucră"... cu PULBEREA! Deci... linişte vă rog... "merge banda"...

•     Care este azi situaţia, la zi, a pulberilor în România?

Păi, chiar dacă legea industriei de apărare 232/2016; la art 5 pune în prim plan pulberile şi explozibili....conform…  ,,Art. 5. - Modificări (1). Următoarele capacităţi şi domenii de activitate, ale industriei de apărare… sunt de importanţă strategică,  la nivel naţional şi reprezintă interese fundamentale de securitate ale ţării; aşa cum ar fi: capacităţile de producţie şi fabricare a pulberilor şi explozibililor.

Aici, la acest sector (asta ca să nu spun  şi altfel) a fost complet neglijat; iar astăzi, tot ce mai avem pe pulberi nu sunt decât nişte instalatii, unele în conservare. 

    Deci putem spune fără să greşim că, întreg sectorul este sublim, dar lipseşte cu desăvîrşire !!!

•   De ce s-a ajuns la această situaţie; cam cine credeţi că sunt vinovaţii?
  

 S-a ajuns in această situaţie, datorită faptului că, de-a lungul timpului au ajuns în funcţii de decizie, oarecare personaje, care nu aveau cunoştinţele necesare în a conduce respectivele instituţii; ori ca să fiu elegant şi a nu scrie/spune că; practic pot fi numiti tradători de ţară care au subminat industria de apărare... 

  Sau când, instituţiile de forţă ale statului Român ,,au fost in letargie,, la momentul privatizarii Nitramoniei; când fără a se ţine cont de semnalele trase de către sindicat, în acele momente, ori de către conducerea Ministerului Economiei, Directia industriei de apărare din minister, ori Romarmul. De-a lungul timpului, pot spune că, prin lipsa de finanţare, în investiţii, numiri de conducători şi membrii de CA, cel putin dubioşi, toate acestea au prăbuşit platforma chimică.  

    Uitati si ultimul exemplu, al ex Directorului General al Romarn, Gabriel Tuţu; care in cei aproximativ 3 ani in care a detinut acea functie, nu a avut timp sa vina macar o data, pina in fabrica.... Dar, ce să vezi; el s-a considerat un director puternic, deoarece în tot acest timp a trimis, aici, la Făgaraş, nu mai putin de 5 secretari de stat, dar şi 3 ministrii, toţi ai economiei!  In schimb, acesta ne tinea “prelegeri” despre pulberi si explozivi, când el săracul personaj nu a fost  decât un miliţian; şi cunoştea fenomenul doar din vorbe, şi din auzite.....

A, încă ceva despre vinovaţi: ar trebui să ne uităm şi cine în perioada in care nu s-au mai produs pulberi la Făgăras s-au ocupat de importul acestora câştigînd sume uriase..... De asemenea, haideţi  să urmariţi şi de ce investiţia la noua fabrică, asta de TNT, de la sfîrşitul anilor 90,  nu a fost finalizată şi de ce nu sau mai alocaţi bani…  pentru a finaliza investiţia, cu partea de mediu numită ,,ape rosii,,?! Investiţia e şi astăzi în conservare....

 

•    Se poate duce un război fără pulberi?

Asta, clar nu !  Poti achiziţiona orice tehnică militară doreşti ......dar dacă nu ai şi muniţia necesară pentru tehnica achiziţionată, atunci ai aruncat banii pe fereastră ... Ori  acest lucru, lipsa pulberilor este clar o vulnerabilitate actuală, a României! 

Pentru că, România depinde în acest moment,  100% de importuri, care de multe ori, survin din ţări non NATO; spre exemplu, Serbia, una considerată de  către mulţi specialisti ca fiind ,,mica Rusie,,

•   Cum arată viitorul pulberilor românesti, fără de Făgăraş?!

 

Păi, asa ceva…  pentru mine unul, e un non sens ... Din start: fără Făgăraş, nu există viitor! 

    Aici sunt încă în funcţiune, acele instalalaţii care concură la producerea pulberilor şi la care, dacă s-ar efectua o revizie capitală şi prin nişte investiţii, de ultima oră, s-ar putea crea premizele producerii din nou, a pulberilor, aici, la Făgăraş.

Trebuie specificat faptul că, repunerea în funcţiune a acestor capacitate, sau a celor care ar trebui sa se efectueze ca o noua investiţie, ar dura minimum 3 ani de zile,  de la momentul investiţiei... Iar asta, deoarece pe partea de investitii are nevoie mai intai, de cercetare, de proiectare si apoi executie... Iar tot ce înseamnă utilaje/instalaţii de acest gen, nu le are nimeni pe stoc si ele trebuiesc realizate.....La noi, dupa parerea mea,  incă nu suntem nici măcar la stadiul de proiectare... ci suntem doar, la nivelul de discuţii şi angajamente,  cu diverşi parteneri... Aşa că: ,,drumul e încă lung,,!

Nu mai vorbim si de faptul in care, mai ajung  si miniştrii ai economiei, precum Năsui sau Spătaru; sau diverşi directori generali, de la Romarm. Care, în afară de multe vorbe şi de poze, emisiuni TV şi întîlniri sterile, chiar nu au făcut nimic! Din punctul meu de vedere, un CN Romarm SA mai slabă ca acuma, eu nu am pomenit  de când sunt lider de sindicat, adică din anul 2003! 

 La fel sta treaba, cu mici exceptii, şi la nivelul de ministrii ai economiei! Doar în faţa unuia, chiar trebuie să recunosc că a avut merite; în sensul că astăzi, fabrica are autorizaţii de funcţionare şi care s-a implicat direct: este vorba de dl Mihai Tudose, căruia îi mulţumesc şi pe această cale,  pentru implicarea de care a dat dovadă!

•  Multe opinii, din lumea armamentului romanesc zic si sustin, pe la colturi  cum ca multe dintre suprafetele destinate producerii, ori testarii acestora, azi, au ajuns doar gropi de gunoi, ale Făgaraşului; cât e adevăr şi cât minciună?!
  

  E multă manipulare, chiar din partea celor care de-a lungul timpului au pus interesul personal, înaintea interesului naţional şi care din păcate au avut şi funcţii de decizie!  

Cred că mai trebuie menţionat şi faptul că,  platforma chimică Nitramonia se întinde pe o suprafaţă de aprox 650 ha !  O mare parte din aceasta platformă, adică mai bine de jumătate, azi este lăsată de izbelişte, iar acolo sunt acolo firme de lichidare,  a activelor fostei Nitramonia, azi Nitroporos, a lui I. Niculae ....  dar şi un asa zis parc industrial al Primăriei Făgaraş, constituit în urma dării în plată, în contul unei datorii a fostului UPS Făgăraş, către Primăria Făgaraş. 

Acolo, in acest moment societatea de salubritate a municipalitatii detine un spatiu, unul pentru o statie de sortare a deseurilor reciclabile... ŞI NU O GROAPĂ DE GUNOI!  Aceşti manipulatori trebuie să ştie ce înseamnă o groapă de gunoi,  cu cerinţele de mediu  pe care ar  trebui,  ca aceasta să le îndeplinească....... Această staţie, oricînd poate fi relocată în orice altă parte .......

Cei care astăzi susţin acest lucru sunt in ,,mare,,… cam unii şi aceeaşi,  care au fost de-a lungul timpului… în funcţii de conducere; unele cu atribuţii pe industria de apărare. Deci, AUTOMAT şi părtaşi la decăderea acesteia.

Chiar şi pe această cale, eu unul îi informez că, în ciuda tuturor piedicilor avute, FABRICA DE PULBERI SA, functionează şi produce deocamdată explozivi, ba chiar şi-a plătit datoriile, iar pe anul 2022 are şi un oareşce profit!

 

Deci, între cele două... SOLDATUL DE CIOCOLATĂ... şi "Păsărică albă-n cioc, subțirică la mijloc, tragi cu pușca, nu ia foc, păsărica-i cu noroc..."; voi, dragii mei... CE AŢI ALEGE?!

     E.U. unul, aş merge pe ULTIMA; dar nu cea de pe urmă! Nu-i așa, că şi VOUĂ vă place o astfel de idee? Atunci, haideți să "cătăm"...oareşce pulbere!

Despre asta e marketingul de țară! Despre ce arăți celorlalți! O țară poate să fie mai frumos ambalată decât alta. 

Nu credeam că voi monta vreodată una dintre piesele genialului dar recelui observator satiric al condiţiei umane care este George Bernard Shaw. Cum teatrul pe care îl practic este legat mai mult de emoţie şi de intuiţie, niciodată nu m-am simţit atras să le explorez. Dar situaţia s-a schimbat atunci când Lev Dodin, celebrul director al Teatrului Malyi din Sankt Petersburg, mi-a propus să lucrez cu minunaţii săi actori ruşi Soldatul de ciocolată (Arms and the Man), convins fiind el că era textul momentului prezent, cel puţin în Rusia. E vorba despre o piesă de tinereţe, în care Shaw ridiculizează false idealuri, precum credinţa în "dragostea ideală", dar şi glorificarea absurd-grotescă a războiului; e o piesă pe care George Orwell o admira şi pentru faptul că nu-şi pierduse actualitatea în timp, morala ei - aceea că războiul nu e o sublimă aventură romantică, meritând în continuare a fi repetată. Începând lucrul de pregătire şi în special în procesul de repetiţii cu actorii, am descoperit incredibil de multe corespondenţe şocante între replicile şi relaţiile (Andrei Șerban, A fi un cetăţean liber al unei ţări libere - Soldatul de ciocolată)

Citiți mai mult pe LiterNet.ro aici

Nu credeam că voi monta vreodată una dintre piesele genialului dar recelui observator satiric al condiţiei umane care este George Bernard Shaw. Cum teatrul pe care îl practic este legat mai mult de emoţie şi de intuiţie, niciodată nu m-am simţit atras să le explorez. Dar situaţia s-a schimbat atunci când Lev Dodin, celebrul director al Teatrului Malyi din Sankt Petersburg, mi-a propus să lucrez cu minunaţii săi actori ruşi Soldatul de ciocolată (Arms and the Man), convins fiind el că era textul momentului prezent, cel puţin în Rusia. E vorba despre o piesă de tinereţe, în care Shaw ridiculizează false idealuri, precum credinţa în "dragostea ideală", dar şi glorificarea absurd-grotescă a războiului; e o piesă pe care George Orwell o admira şi pentru faptul că nu-şi pierduse actualitatea în timp, morala ei - aceea că războiul nu e o sublimă aventură romantică, meritând în continuare a fi repetată. Începând lucrul de pregătire şi în special în procesul de repetiţii cu actorii, am descoperit incredibil de multe corespondenţe şocante între replicile şi relaţiile (Andrei Șerban, A fi un cetăţean liber al unei ţări libere - Soldatul de ciocolată)

Citiți mai mult pe LiterNet.ro a