Azi, da ar fi trebuit să fiu acolo, în INIMA Bărăganului. Lipsesc motivat... trebuia a fi acolo, pentru a da la BISERICA, cea din Slobozia Noua, cartea numită: ”RĂDĂCINILE VIEȚII MELE...”
Numai că azi, atât familiei respective, cât și restului de OMENIRE, ofer aceste rânduri...
Lucrezi 8 ore ca să trăiești 4.
Lucrezi 6 zile pentru a te bucura de o zi.
Lucrezi 8 ore pentru a mânca în 15 minute.
Lucrezi 8 ore pentru a dormi 5 ore.
Lucrezi tot anul doar pentru a-ți lua o săptămână sau două,vacanțe.
Muncești toată viața ca să te pensionezi la bătrânețe,
Și contemplați doar ultimele voastre respirații.
În cele din urmă, realizezi că viața nu este altceva decât o parodie a ta exersând pentru propria ta uitare. Ne-am obișnuit atât de mult cu sclavia materială și socială, încât nu mai vedem lanțurile. Viața este o călătorie scurtă, trăiește-o! Adună amintiri, nu lucruri materiale!
Foarte curat si frumos!
RăspundețiȘtergereScrise exact ca o predica duminicala! Doamne Ajuta....
RăspundețiȘtergereviata prinsa exact ca o intr-o "fotografie, una la minut"! Duminica binecuvantata!
RăspundețiȘtergereSensibil si corect, exact ca o rugaciune... Doamne ajuta...
RăspundețiȘtergereDa..am citit si cartea, dar si aceste randuri, undeva in carte se scria ceva, de genul: "daca toate acestea...fi vor invatate...". Exact asa...
RăspundețiȘtergereDa, cartea e una bine intocmita... despre o Romanie uitata, parca in sertarele prafuite ale unui cotidian tot mai cenusiu; o viata din alte vieti... Textul tau este sensibil si bine "secondat" de cel foto. Blogul tau este unul deosebit, unul de inima, arta...si literatura! Felicitari
RăspundețiȘtergereBuna prezentare... o Romanie uitata, dar si un mod de viata, unul patriarhal. Vesnicia s-a nascut departe, pentru ca nici satul nu mai e ce-a fost!(opinia mea).
RăspundețiȘtergereDa, locurile de acolo, au un iz de Baragan patriarhal; iar parintele de acolo, Tanase da o "noua" forta acelor locuri, in care, daca Biserica nu ar exista, ca si Vitalitate, cred ca ...demult pe acele intinderi nu ar fi existat decat "ciulini" si vant de saracie.. asa insa... A, inca un CUVANT, unul ziditoriu si pentru Arhiereul de acolo... Vicentiu, care pare ca vrea a da o noua fata tinuturilor lui Perlea... Sa fie cu folos... atat cartea, cat si OMUL... Caci, nu-i asa: OMUL SFINTESTE LOCUL!
RăspundețiȘtergerePARINTELE DE ACOLO SI CARE APARE CHIAR INTR-O POZA ESTE "OMUL LUI DUMNEZEU"... Slava tie, Cititorule; dar si tie Scriitorule...
RăspundețiȘtergereSe zice ca, Romania este "Gradina Maicii Domnului", dar eu am sa va povestesc despre parintele de acolo, Tanase. Omul acela, intr-o blanda zi de primavara m-a ajutat atat cu fapta, dar si cu vorba: imi dadu atat o cana de apa rece, dar si o povata... Bine ales locul pentru o carte.Omul, pana la urma, cum chiar tu bine ai scris nu ramane cu satisfactiile materiale.. Ci, doar cu POMUL cunoasterii!
RăspundețiȘtergereDa, bine punctat totul, nu incetez a ma uimi... blogul e bine realizat, cu povesti de suflet! Uite un ultim exemplu: povestea de azi! Va intreb pe toti cei care cititi aceste povestiri: cati se mai intorc, prin gesturile lor, la origini?! In fond, asa cum zicea chiar Blaga...spre VESNICIE?!
RăspundețiȘtergereInteresanta poveste, cu accente de intelepciune populara; o adevarata invitatie... la meditatie dar si la lectura! Ce sa zic, daca crezi ca inca merita, ca acest popor sa aiba parte de "lumina solara"... dc nu?!
RăspundețiȘtergereMeditatie duminicala! Dupa sfanta liturghie, ca o continuare a acesteia! Ce vrea sa ne povatuiasca autorul acisilea? Pai, aduceri aminte, si, e bine ca ni se improspateaza memoria! De vreo 2000 de ani, de la Ecleziast incoace, oamenii au fost invatati ca toata zbaterea lumeasca, materiala, e vanare de vant! Adica, nic trainic!! Ce e trainic totusi! Am vrea sa nu se uite cavtrecuram pasager pe ast pamant! Oricum se va uita! De muncesti, de nu muncesti, de te zbati de nu te zbati! Uitare scrie pe noi! Ferice de cei ce pot scrijeli pe rabojul timpului insemne de aduceri aminte! Ctitorii de suflet: cartile! Critorii de credinta: troite, altare, biserici! Ctitorii umane: familia cu fii, fiice, nepoti, stranepoti! Duminica minunata!
RăspundețiȘtergereViața este o parodie dacă ne place așa să fie....!? Sau dacă nu înțelegem că ne scriem singuri parodia, precum sufletul unui scriitor, cu har în adevărate opere de viață! Este îmbucurător că, măcar, intr-un târziu, ne trezim din propria noastră operă și ne trăim viața așa cum trebuie, cu iubire! Frumos articol, poate se trezesc mai mulți din parodia vieții lor!!!!
RăspundețiȘtergereE totul de poveste, in egala masura cu parodiile de zi, cu zi.Felicitari pt articol
RăspundețiȘtergereArticol din seria "giuvaierilor" spirituale; cu multe subintelesuri: carte frumoasa, cinste cui te a faurit!
RăspundețiȘtergereUn text scris, intr o anume " incifrare", in care unul, dau altul dintre cei care te vor citi se prea poate sa se opreasca o vreme si sa mediteze la vremelnicia vietii asteia!
RăspundețiȘtergeree frumos totul, chiar si nemurirea asa cu o propuneti!
RăspundețiȘtergereIgnorarea prin tăcere este cea mai sofisticată tactică de manipulare și control
RăspundețiȘtergereIata, la ce m-au facut a ma gandi randurile, tale, de azi... „De aur e tăcerea și de de argint Cuvântul.”
RăspundețiȘtergereCare profan rostit-a astfel de blasfemie?
Ce asiat zânatic, orb și mut, sfidând la fel destinul orb și mut,
care nebun, străin de lume, dușman
virtuții, numit-a sufletul – himeră, cuvântul – de argint?
Singurul dar al nostru, atotcuprinzător,
tristeți și avânt, iubire, bucurie,
singurul fapt uman, în tot ce-avem sălbatic!
Tu, care îl numești de-argint, nu crezi
în viitorul dezlegând tăcerea, în tot ce-ar însemna cuvânt de taină.
Tu înțelepciunea n-o guști, mersul ‚nainte nu te încântă,
cu ignoranță – tăcerea de aur – te hrănești.
Ești bolnav – căci tăcerea neștiutoare-i boală,
iar sănătate-i Vorba caldă și-atrăgătoare.
Tăcerea-i umbră, noapte; Cuvântul – plină zi.
Cuvântul adevăr e, viață sau nemurire.
Să cuvântăm întruna, tăcerea nu ni se potrivește,
de vreme ce ni-e chipul după al Cuvântului chip.
Să cuvântăm întruna, căci gândul sfânt din noi e
vorbirea cea de abur a sufletului mut.
Tăcerea şi zâmbetul sunt două arme foarte puternice. Zâmbetele pot rezolva multe probleme, iar tăcerea poate evita la fel de multe.
RăspundețiȘtergereRandurile acestea ma fac sa ma gandesc la asa ceva: CAUTATI TACEREA MINTII!
RăspundețiȘtergereNu ignora viata din rautate, ci din prostia propriei complexitati, care o impiedica sa si vada limitarea. Complexitate care, culmea, ne si creeaza un grotesc sentiment de superioritate care devine orbirea noastra facandu-ne teribil de neatenti la orice este esential in viata .
RăspundețiȘtergereAjungem astfel sa avem nevoie de probe pentru orice. Nu mai putem vedea, simti loialitatea sau tradarea , demnitatea sau viclenia, dragostea sau dispretul. Putem cunoaste oamenii doar prin probe iar increderea este ceva absurd si inaccesibil mintii noastre.
Mintea este limitata de propria impotenta de a simti orice este real si viu. Si exista pe spinarea fericirii noastre pt ca nu vedem acest simplu lucru. Ca tot ce conteaza pt fiinta noastra NU CONTEAZA DELOC PT MINTE. Aceasta simpla observatie ar fi suficienta sa ne faca mult mai precauti fata de tot ce ofera.
NU vedem si nu intelegem cu adevarat nimic din viata noastra deoarece continutul din interiorul formei este inaccesibil mintii. Esenta nu este ambalajul. Oricat de atragator ar fi acest ambalaj, ceea ce ne hraneste si ne da putere este continutul lui.
Trecem impasibili si orbi pe linga gesturi si dovezi de dragoste coplesitoare, ranind sau dezamagind profund suflete sensibile care ne trec prin viata.
RăspundețiȘtergereInsensibili la viata fiind, nu vom simti iubirea si nici pe dumnezeu in spatele ei. Si cum VIATA, IUBIREA, DUMNEZEU este tot ce exista , ne este clar de ce mintea in fapt, NU STIE NIMIC desi pare ca stie totul . Intelegem atunci, de ce a miza pe minte, este garantia sinuciderii.
Sunt sigur ca orice va ajuta sa invatati a va trai viata in afara mintii … va salveaza pe voi, relatiile in care sunteti implicati si nu in ultimul rand planeta pe care traiti … impreuna cu mine. Asa ca , in mod evident, avem un interes comun enorm … in a trece mintea pe linie moarta … pina invata singurul lucru util care il poate face : TACEREA
Timpul poate rezolva multe probleme. Dar acelea pe care nu le poate rezolva el, trebuie să ni le rezolvăm singuri.
RăspundețiȘtergereuite la ce m-a facut a ma gandi, pastila aceasta de spiritualitate: Nemurirea condiționată, sau condiționalismul, este un concept întâlnit în mozaismul antic, în unele mișcări creștine vechi, în unele confesiuni radical-protestante și la unii teologi din trecut și din prezent. Este definit de doctrina condiționalistă sau hypnopsihitistă (gr. hypnos = somn) sau psychopannychitistă (gr. psyché = suflet; pannychios = care stă toată noaptea) sau tnitopsihistă (gr. thnetos = muritor), prin care omul este privit ca fiind în mod natural și holistic, muritor, nemurirea constituind darul lui Dumnezeu prin înviere și/sau răpire la cer. Acest punct de vedere se află în contradicție acută cu doctrina nemuririi naturale a sufletului (sau doctrina imortalității inerente sau spiritualismul), care provine din filozofia greacă, și reprezintă poziția populară din creștinism. Nemurirea naturală a sufletului îl privește pe om dihotomizat în corp și suflet, corpul fiind muritor, iar sufletul fiind în mod natural nemuritor și conștient. Condiționaliștii resping spiritualismul (conceptul nemuririi naturale a sufletului/spiritului) considerându-l ca fiind esența tuturor religiilor păgâne și fundamental opus invățăturii Bibliei.
RăspundețiȘtergereÎntre creștinii evanghelici există o minoritate semnificativă de susținători ai nemuririi condiționate, așa cum declară The British Evangelical Alliance Un grup compact al minorității evanghelice sunt adventiștii de ziua a șaptea. În ultimele șase decenii doctrina nemuririi condiționate a fost acceptată de un spectru larg de teologi din cadrul Bisericii Ortodoxe
Sa ma ierti, dar sper a nu-ti parea usor prea meditativ, insa randurile astea m-au dus cu gandul la... Nemurirea sufletului... Viaţa noastră este eternă, iar această cunoaştere ne ajută să facem alegeri corecte şi ne alină în momentele de tristeţe.
RăspundețiȘtergereGeorge Albert Smith a fost binecuvântat cu o înţelegere clară a scopului vieţii şi acest lucru i-a permis să-i încurajeze pe alţii în timp ce aveau parte de încercări. El le-a amintit deseori sfinţilor că „noi trăim vieţi eterne” – că eternitatea nu începe după această viaţă şi că viaţa muritoare este o parte crucială a eternităţii. „Din când în când, le-am spus prietenilor mei când se aflau într-un moment de răscruce din viaţa lor, neştiind încotro s-o apuce: «Pentru tine, astăzi este începutul fericirii eterne sau al dezamăgirii eterne»”Preşedintele Smith a depus mărturie despre următoarele adevăruri la ceremonia funerară a lui Hyrum G. Smith, patriarh al Bisericii, care a murit la o vârstă relativ fragedă, lăsându-i în urmă pe soţia şi cei opt copii ai săi:
RăspundețiȘtergere„Am simţit, de când am fost rugat să vorbesc în cadrul acestei ceremonii funerare, că s-ar putea să nu fiu în stare să fac acest lucru. Am fost foarte afectat emoţional şi am simţit că nu-mi pot stăpâni emoţiile însă, de când am intrat în această clădire, un sentiment dulce de pace a venit asupra sufletului meu…
În loc să jelesc, simt că trebuie să-I mulţumesc Tatălui nostru din Cer pentru Evanghelia Preaiubitului Său Fiu, care ne-a fost dezvăluită din nou în zilele noastre… Să ştii că această viaţă este eternă este o binecuvântare minunată – să ştii că, în eternitate, binecuvântările pentru care a trăit acest om bun vor fi ale lui. Viaţa
Există două curente de gândire în creștinism cu privire la ințelegerea termenului "suflet". Un curent susține că omul a fost creat muritor, în ceea ce privește trupul, dar că deținea o entitate nemuritoare numită „suflet” sau „spirit”. Celalt curent susține că omul nu a fost creat sub nicio formă nemuritor. Ei credeau că omul nu a posedat un suflet eteric sau spirit care să supraviețuiască morții ca entitate conștientă, despărțită de trup. Biblia, cu ajutorul uzanțelor limbii originale, își definește proprii ei termeni astfel:
RăspundețiȘtergereNephesh și psyche
În Vechiul Testament cuvântul suflet este traducerea termenului nephesh, un cuvânt ebraic care apare de 755 de ori în Vechiul Testament. De cele mai multe ori este tradus prin „suflet”, dar mai este tradus și în multe alte moduri. Nephesh provine din rădăcina naphash, care apare doar de trei ori în Vechiul Testament (Exod 23:12; 31:17; 2 Samuel 16:14), de fiecare dată însemnând „a se revigora” sau „a se împrospăta”. Sensul verbului merge până la înțelesul principal de respirație.
În Noul Testament cuvântul „suflet” este traducerea termenului grecesc psyche, cu înțelesul de „viață”, „respirație” sau „suflet”. Psyche este tradus de 40 de ori în Noul Testament cu "viață" sau "vieți", în mod clar cu semnificația atribuită de obicei vieții (Matei 2:20; 6:25; 16:25). Termenul mai este redat de 58 de ori ca „suflet” sau „suflete” corporale.
Da... oarecum ciudat, dar si corecte cuvintele tale, insa eu cred ca, mult mai bine ar fi sa... Să trăim în acord cu ceea ce credem. Credinţa noastră trebuie să se vadă în modul în care trăim zi de zi.
RăspundețiȘtergereFoarte interesant, atat materialul propus, dar si comentariile. Ma voi referi la ultimile si voi face si eu, cateva observatii:
RăspundețiȘtergere„Spirit" în Biblie
Recunoscând faptul că termenul „suflet” așa cum este folosit în Vechiul Testament cu greu ar putea susține ideea că omul posedă o componentă separată, care poate supraviețui morții trupului, unii cercetători ai Bibliei s-au întors la Eclesiastul 12:7 pentru a susține doctrina că omul are un ceva nemuritor care poate exista în afara trupului. Acest text spune: „…până nu se întoarce țărâna în pământ, cum a fost, și până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat”.
Cuvântul „spirit" în acest text este tradus din termenul ebraic ruach, care are înțelesuri variate de „respirație”, „vânt”, și „spirit". În Vechiul Testament, ruach este tradus prin „respirație a trupului” de 33 de ori, ca în Ezechiel 37:5; „vânt" de 117 ori, ca în Geneza 8:1; „spirit" de 76 ori cu sensul de vitalitate.
Foarte interesant titlul ales, de ce sa spun ca nu... dar uite si o alta tema de reflectie... la RADACINI... dar prin gesturile biblice. Vrei? „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”
RăspundețiȘtergereÎntinderea braţelor către alţii cu dragoste şi compasiune este esenţială în Evanghelia lui Isus Hristos.
e ceva care ma uimeste, in mod egal cu ideea de Nemurire, cea a sufletului... Iata ce-ti propun a reflecta, in pace, liniste
RăspundețiȘtergereViaţa noastră este eternă, iar această cunoaştere ne ajută să facem alegeri corecte şi ne alină în momentele de tristeţe.
Buna toata acesta parabola, dar cred ca, nu de putine ori noi toti... din graba, din nestiinta am uitat ceva: Să creştem copiii în lumină şi adevăr
RăspundețiȘtergereDomnul a dat părinţilor responsabilitatea de a-i învăţa Evanghelia pe copiii lor prin cuvânt şi prin exemplu.
Nu crezi ca e important ca să trăim în neprihănire în timpuri periculoase?!
RăspundețiȘtergerePrin credinţa noastră în Evanghelie, putem fi protejaţi împotriva pericolelor din zilele noastre şi putem avea o influenţă pozitivă în lume.
Radacini=Suflet?
RăspundețiȘtergereMie unul asa-mi place a crede... si iata si de ce; Un suflet, în majoritatea tradițiilor spirituale, filozofice și psihologice, reprezintă esența imaterială (muritoare sau uneori nemuritoare) a unei persoane sau lucru viu. Multe sisteme filozofice și spirituale învață că oamenii au suflete; unele atribuie suflete tuturor lucrurilor vii și chiar obiectelor fără viață (cum ar fi râurile); această credință este în mod curent numită animism. Se crede adesea că sufletul iese din corp și continuă să trăiască după moartea unei persoane, iar unele religii afirmă că Dumnezeu este cel care creează suflete. Sufletul este adesea considerat parte integrală și esențială pentru conștiință și personalitate, poate funcționa ca un sinonim pentru spirit, minte sau sine deși despre termenul de suflet s-a spus că funcționează într-un mod suficient de diferit de spirit și psihic încât să nu fie folosit interschimbabil.
Sufletul poate fi considerat ca o entitate independentă sau ca întreaga ființă vie (om sau animal). Din punct de vedere științific existența sufletului nu a fost dovedită niciodată, acesta fiind doar un concept fictiv.
DEOSEBITE RANDURI, DE ACEEA CAUT A RASPUNDE PE MASURA...SPER SA SI REUSESC;
RăspundețiȘtergereSufletul si trupul incep sa existe deodata
Trupul nu incepe sa se formeze de la sine sau printr-un proces anterior, ci are de la inceput in sine sufletul, ca element deosebit; la fel nici sufletul nu exista inainte de a incepe sa se formeze trupul sau. Sufletul si trupul, ca elemente componente ale fiintei umane, se implica si se cheama reciproc. Din acest inceput concomitent al lor, rezulta pe de o parte ca "trupul nu poate fi inteles singur ca parte a naturii ce se depaseste pe sine". Pe de alta parte, nici sufletul nu poate fi inteles inainte de trup, caci, in acest caz, trupul n-ar fi partas de la inceput la caracterul de subiect al omului si aceasta s-ar repercuta asupra intregii vieti a omului si a legaturii lui cu natura.
Dat fiind faptul ca nu exista clipa in care nici sufletul, nici trupul sa fie separate, sau anterior unul altuia, constituind fiinta omului, invatatura crestina prefera sa vorbeasca nu de spiritul omului, ci de sufletul omului. Caci prin spirit s-ar putea intelege o entitate care nu are nici o calificare datorata coexistentei cu trupul. De aceea, pentru invatatura crestina spiritul nu este in om o entitate deosebita de suflet, ci functiile superioare ale sufletului, dedicate mai putin ingrijirii trupului si mai mult gandirii care se poate inalta pana la contemplarea si cunoasterea Creatorului.
Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca omul este constituit de la inceput din suflet si trup, fiindca de la inceput apare ipostasul om constituit din amandoua. Nici o parte a ipostasului-om nu vine la existenta mai tarziu, caci aceasta ar transforma pe amandoua cand s-ar uni, iar omul n-ar fi om inainte de unirea lor.
Aprofundand aceasta, sfantul Simeon Noul Teolog subliniaza ca la formarea Evei din coasta lui Adam (Fac, 2, 21-23), Dumnezeu nu a mai suflat in ea "suflare de viata", intrucat ea a fost luata nu din trupul neinsufletit al lui Adam, ci "din coasta insufletita".
Imi cazu acea carte in mana... cred ca este un demers publicistic aparte, in care istoria unei familii se suprapune peste istoria unei altfel de Romanii! Bun demers
RăspundețiȘtergereFrumos totul... si randurile acelea si oamenii de acolo. Doamne ajuta.
RăspundețiȘtergereVă mulțumim mult!
RăspundețiȘtergereSănătate deplină și multe roade și bucurii sfinte!
🙏🙏🙏
Ce mai material, mult suflet, pentru oamenii Baraganului
RăspundețiȘtergereFelicitari
oare la cati le va mai pasa de sat, de trecut si de origini? Intr-un cuvant de radacini... mare dreptate ai.
RăspundețiȘtergereNu știu dacă țăranii munceau mai puțin. Suntem lăsați să trăim din sudoarea frunții. Nici dacă am trăi din mosteniri, dividende..., nu am fi mai fericiți. Ideea e ce faci cu sufletul.
RăspundețiȘtergereUite ceva interesant, un text legat de radacini... gasit cand rasfoiam internetul... nu e vreo aluzie ... "Sa nu ne uitam radacinile:
RăspundețiȘtergere“S-a dat Rebreanu la bacalaureat.
El a fost vicepreședintele Radiodifuziunii Române.
La înmormântarea lui n-a venit nimeni de la Radio !
A fost și academician.
Nimeni de la Academia Romană n-a ajuns la înmormântare !
A fost și director al Teatrului Național .N-a venit nimeni nici de la Teatru.
În tinerețe a fost reporter la "Adevarul", a scris la mai multe ziare, pe unele chiar le-a condus. N-a venit niciun jurnalist!
A murit undeva lângă București in satul Valea Mare și la câteva zile după înmormântare, țăranii de acolo i-au vandalizat casa și au furat tot ce au găsit înăuntru.
Târziu a fost dezgropat și adus in cimitirul Bellu.
Azi e subiect de balacaureat...”
Autor Dan Negru
Chiar totul e azi o parodie! Vrei un exemplu?! Iata ce banc parodial circula azi, pe piata: Cel mai bun banc politic de la Ceaușescu încoace:
RăspundețiȘtergereSe trezeste Iohannis într-o dimineață la Cotroceni, observă că afară a nins în acea noapte cam 5 cm si iese pe balcon să admire priveliștea. Când, deodată vede scris cu urină pe zăpadă sub balcon “Demisia!"
Cheamă imediat toate organele abilitate – SIE, SPP, SRI, etc. – care încep să analizeze cazul...
Peste o oră apar si rezultatele.
- Sefu, am facut toate cercetarile si avem două vesti: una proastă și una foarte proastă.
- Începeți cu cea proastă!
- La analiza urinei a rezultat că aceasta apartine lui Ciuca.
- Nu se poate! Nu puteam primi o veste mai proastă. Era ultima persoană la care mă puteam gândi! Si vestea foarte proastă ?
- La testul grafologic a iesit că este scrisul lui
Marcel Ciolacu..."
Uite realitatea din cartea ta e feumoasa; dar Franța e ca în România anului 1989. În Marsilia au fost interzise adunările publice după ce noaptea trecută a fost una de coșmar. La Paris, de asemenea, confruntările dintre manifestanți și poliție au devenit extrem de violente. Deja e un front, e vorba dacă mor „ai noștri sau ai lor”. Jafurile sunt la ordinea zilei. Pur și simplu, bande înarmate intră în magazine și-și iau tot ce le poftește inima.
RăspundețiȘtergereE de râs: cu ocazia manifestației mercenarilor Wagner, Macron vorbea despre „ruptura dintre Putin și popor”. Tocmai el, nulitatea inutilă, nedorită de nimeni. Sunt curios, dacă la Moscova ar fi fost 10% din ceea ce se întâmplă la Paris, cum ar fi scris presa occidentală?
Cu toate că Parisul e practic o ruină, doar englezii au emis un avertisment de călătorie. Se urcă bolovanii de americani în avioane că să viziteze Parisul și ajung să vadă scene demne de Africa. Dar e bine, totul e sub control. Multiculturalitatea și integrarea în societatea franceză merge de minune. Nu știu de ce îmi vine săi dau dreptate lui Houellebecq: pacea va veni în Franța sub steagul generos al islamului. Altă șansă nu mai există! Să-i vezi pe idioții de la Chalie Hebdo ce-or să mai zugrăveacă ei citate din Coran. Deh, de obicei istoria se răzbună!
Foaie verde, foi ca vita,
RăspundețiȘtergereCand eram pe Ialomita
Cand eram in satul meu
Ma iubeam cu un flacau, ofofof si daoleu
https://www.versuri.ro/w/cjl2
Cand eram in satul meu
Ma iubeam cu un flacau, ofofof si daoleu.
da interesant articol... iata ce versuri, imi par mie ca ar da ok: Si-am sa ma intorc acasa,
RăspundețiȘtergereMandrului sa-i fiu mireasa
Ca ma-ndeamna inima
Langa Ialomita mea, ofofof si daoleu
Ca ma-ndeamna inima
Langa Ialomita mea, ofofof si daoleu.
https://www.versuri.ro/w/cjl2
As mai plange si n-am cui
Si ma frang de dorul lui, ofofof si daoleu
Ca ma-ndeamna inima
Langa Ialomita mea, ofofof si daoleu
Cartea e buna, insa personajul cartii imi pare tare "zgarcit" cu amintirile... Felicitari "Creierului"... proiectului editorial!
RăspundețiȘtergereAsa ca..DAIA... imi vine... oare ce-au priceput americanii?!
RăspundețiȘtergereFrumos articol, multe de invatat
RăspundețiȘtergere