POVESTE DE WEEK END: CEA A ȘEFULUI ”ETERN”

TODAY, ori AZI, am să vreau a vă vorbi despre o altă poveste cu tâlc, una de mare interes și de (mare)actualitate:cea a ȘEFU -lui; ori mai nou ”CHEF”, de șef! Dar care, cu timpul, ajunge doar un (banal) ”ȘEF ... de CUȚITE”!Sunteți deci... GATA?!  

Uite.. pentru mine unul, lucrurile stau cam așa: toţi avem un şef sau mai mulţi chiar, indiferent ce am lucra, unde am lucra; iar unul e SIGUR mai mare şi mai tare... peste noi! Eu încerc să-mi ”iubesc” şeful. Dar, ”Şefii Mei”, se pricepeau la toate, cunoșteau tot! Ai voştrii... erau la fel? 

Zilele trecute, m-a pocnit un fel de dor, unul de trecut; și uite cum am ajuns să trec pe la BIBLIOTECA NAȚIONALĂ, ca să văd următoarele: DE UNDE AM PLECAT... CE AM AJUNS... DAR(MAI ALES) ÎNCOTRO VREAU A MĂ ÎNDREPTA!

Așa am descoperit că, mulți dintre așa zișii colegi, de presă, ce odată îmi fură ”șâfi”, în timp, nu s-au dovedit a fi decât niște ”banali” profitori ai meseriei de JURNALIST. Iar de restul...TIMPUL și judecata lui au dovedit că, în fond, ei nu sunt decât niște (bieți) ARIVIȘTI... proveniți din diverse pături sociale: TURNĂTORI, pe la vechea miliție; sau securitate. Mai apoi ȘUȚI, iar în  cele de pe urmă...foști LUPTĂTORI, de greco romane... care ”EȘUASERĂ„  pe tărâmul presei! 

O dată vreme, pe când ”PURICELE TALANTULUI” stătea colac în subsemnatul, la un ziar, care era ”MAMA” tuturor minutelor liberale, ei acolo... ce să vezi... Taman ce luasem un interviu unui domn cu sonoritate de ”ZIDAR”, iar respectiva persoană, a ținut a se trece de la sine putere lângă numele meu, fără ca măcar a avea vreun merit... Singurul ei ”merit” era că, se autointitula ”CHEF” de secție... asta  pentru că așa o lăsase, acolo... pe atunci așa credeam... unul cu nume de ”BURLAN”.... dar care avea un prenume de ”CONNECT”(contact)... parcă predestinat... EMIL! Cât privește numele acelui ”PERSONAGIU”, care a vrut a fi acolo (lângă mine), acuma, nu o să-l dau! Ciudat este faptul că, prin anii 2000, aceeași persoană...  venise la ”PALATUL DE CLEȘTAR!” ; pentru a-i lua un interviu PREȘEDINTELUI de atunci, la recomandarea expresă a unui domn, consilier prezidențial, ex șef de ”SERVICII DE FORȚĂ”!!!Taman ce se întorsese din ”misie”...via Paris(nu Periș)!

Apoi, înainte de a ”mere” pe la MAPN... subsemnatul ajunsese la un post TV, cu izmă de ”IZVOR DE APE MINERALE”... Acolo am făcut ce-am făcut și deh... de ziua, de nume a  ”BUNICUȚEI”, de la Cotroceni (căci așa era alintat), ex președintele Iliescu, eu am aranjat un eveniment media interesant...ILIESCU VS ILIESCU!... Adică: PREȘEDINTELE VS ȘOFERUL DE TAXI... 

Urmarea: la doar câteva luni ”dupe”... presat fiind de șeful de acolo, unul cu nume de DECAN (al UNATC-ului); care, ”azi” se dădea când nepotul DECAN-ului respectiv, iar ”mâine” era descendentul  vreunui răzeș din  Bucovina... Și uite cum am ”zburat” spre alte zări... Morala: SUBIECTELE REALE... NU PUTEAU FI ÎNGURGITATE... DE ”CHILOȚĂRESELE” DE SERVICIU, ALE UNOR PARTIDE ASCUNSE DE PRESĂ... !

Acuma, dar mai spre FINAL... pe când credeam că le știam pe toate... ce să vezi... am înțeles cum că: ”INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ” nu (se) există... Numai dacă vrei a scrie  cuvântul ”SCOICĂ” (cunoscătorii știu ce, dar mai ales cum); deci acel cuvânt să-l scriem cu K... adică: ”SCOIKĂ”... Și unde, niște ”domni și domnițe”, care ajunseseră deja la vârsta poveștilor pentru nepoți, se întruneau o dată pe săptămână se vadă ”DACĂ AU DE UNDE PLECA...”. Ce-i rău, nu-i ăst fapt; ci că acolo, aceștia ajunseseră a avea ”aere” de ”TELECTUALI”. Dar unii pierduți în TRANZIȚIE; oameni care nu aveau nimic de-a face cu fenomenul jurnalistic! Ba, unii dintre ei,  scriau ”miau”, deși era folosit ca verb... precum un mieunat; apoi  mai erau unii, cu nume de înaripate, care se dădeau ”MARI DOCȚI” , deși nu aveau habar, cu buletinul în mână, unde este ”TILIORMANUL”... Iar, dacă  mai  adaug că se dădeau și profesori universitari... cred că veți deduce în ce lume (perfectă), una a ABSURDULUI se crea ”actul artistic”! Iar alții, cu ”adînci trăiri” mistice... se adresau Maicii Domnului, în scrierile lor... cu apelativul... ”MUICĂ”.

Ce era mai rău, nu erau musai aceste lucruri... nicidecum; ci că acei ”NO MANS LAND” încercau, ba chiar erau ”ORIPILAȚI”, de faptul că nu li se recunoșteau ”MERITELE”, prin ”COOPTAREA” lor, la ORDIN... dar și la SEMN... în marele UZP; coordonat pe atunci, de către ”CHARISMATICUL” .... D.D.G... Un OM care parcă, nu învățase a le spune ”NU”...  Pe atunci... EMINENȚA CENUȘIE (așa am perceput-o eu)... de la UZP, era ”unul” cu pseudononim de cronicar... își mai zicea și  MIRON.... iar acel personaj, ”ȘCOLARIZA”... (unii zic, contra cost)... adevărate ”GENII PUSTII”, în acea ”HUNIUNE”... a  unor ziariști care se mai și credeau ”PROFESIONIȘTI”!?... 

Deci, așa după cum (bine) vedeți, acest microb, al șefiei... e vechi, de când ”LUMEA ȘI PĂMÂNTUL”... încât azi, mă întreb... asta, ca și MORALĂ: ”Şefii mei, se pricepeau la toate, le ştiau pe toate! Ai voştri la fel? Uite, de pildă, ai mei erau şi critici literari, cronicari dramatici, editorialiști, psihologi, specialişti în fizică astrală şi multe altele!!!Dar azi, nu  doresc să scriu MAI MULT, pentru că (încep să...) devin invidios. Eu am înţeles că şeful e şef şi în pielea goală; dar aşa ceva ... voi ați întâlnit!”

P.S: Aștept, la rubrica de COMENTARII, din josul articolului, să-mi trimiteți ... atât SUGESTIILE, AMINTIRILE ...dar mai ales RECLAMAȚIILE dumneavoastră! Cu mulțumiri.... ”POVESTITORUL”!