sâmbătă, 6 mai 2023

PRESA AUTOHTONA... O BIATA GOGORIȚĂ : DACA NU CITESTI LA TIMP, VEI INTELEGE PREA TARZIU!

Special am lăsat a trece ziua de 3 mai... mai mult cu minte... decât cuminte!Ziua asta era dedicată libertății presei.... care presă azi... Voi face efortul de a nu scrie decât ”imparțial”, pentru că... nu-i așa, ”PRESA E CÂINELE DE PAZĂ, AL DEMOCRATIEI!” Care democrație... S-a ales ... bulles, din ea... Restul nu sunt decât mici ”inepții”, unele de exprimare forțată, dictată de către o așa zisă LIBERTATE DE OPINIE... 

Iată de ce îmi aduce aminte ”astă glumă”,  care a ajuns azi... ” A FI..SAU A NU FI”: ideea de, LIBERTATE A PRESEI: 

”Într-o zi, un țăran care se plimba printr-o zonă mlăștinoasă a întâlnit un tânăr blocat până la brâu într-o mlaștină, speriat, plângând și încercând să se elibereze.
  Fermierul l-a salvat pe tânăr de la o moarte lentă și brutală.
  A doua zi, la fermă a apărut o trăsură elegantă.
  Un nobil îmbrăcat elegant a ieșit și s-a prezentat ca tatăl băiatului care a fost ajutat de fermier.
 „Aș vrea să te răsplătesc”, a spus nobilul. Ai salvat viața fiului meu!
  „Nu pot accepta bani pentru ceea ce am făcut”, a răspuns fermierul scoțian.
  În același moment, fiul fermierului a venit la ușa colibei.
  - El este fiul tău?  a întrebat nobilul.
  — Da, spuse fermierul mândru.
-  „Atunci, iti fac o ofertă. Lasă-mă să dau copilului tău aceeași educație ca și copilul meu. Dacă fiul este ca tatăl său, sunt sigur că va fi o persoană de care vom fi amândoi mândri”.
  Și fermierul a fost de acord.
  Fiul fermierului Fleming a urmat cursuri la școli de top și, în cele din urmă, a absolvit Școala de Medicină a Spitalului Sainte Marie din Londra.
  Mânat de o mare dorință, a continuat până când a fost recunoscut de întreaga lume.
  Celebrul medic Alexander Fleming a descoperit cu adevărat penicilina.
  Ani mai târziu, fiul aceluiași nobil, salvat din mlaștină, s-a îmbolnăvit de pneumonie.
  Cine i-a salvat viața de data asta? Penicilina.
  Care era numele nobilului?
  Sir Randolph Churchill și fiul său, Sir Winston Churchill.
  Cineva a spus odată: „Tot ce pleacă se întoarce...”
  Lucrează de parcă nu ai avea nevoie de bani.
  Iubește ca și cum nu ai fost niciodată rănit
  Dansează ca și cum nimeni nu te urmărește.
 Cântă de parcă nimeni nu te-ar ascula. Trăiește ca și cum Raiul ar fi pe Pământ. ”

MORALA:
 
Trimiteți acest mesaj tuturor celor pe care îi considerați prieteni, trimite-l și vei face ziua cuiva mai bună. Nu se va întâmpla nimic dacă nu o faci. Dar dacă o faci, cineva va zâmbi datorita tie.
 Dacă se întoarce la tine, cu siguranță, cineva te apreciază.Dar mai ales nu uitati: 

DACĂ NU CITEȘTI LA TIMP... VEI ÎNȚELEGE PREA TÂRZIU!



22 de comentarii:

  1. Te salut cu drag și doresc să ai sănătate și tot ce faci să faci cu bucurie.

    RăspundețiȘtergere
  2. Te salut și eu ! Sănătate și numai bine !

    RăspundețiȘtergere
  3. Misto text! Chestia asta, despre presa a brevetat-o parca Stolojan?! In rest, multa sanatate, ca-i mai buna decat toate!

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna dimineața! Îți mulțumesc pentru gândurile bune! Multă sănătate și bucurii!

    RăspundețiȘtergere
  5. Interesant si frumos articol... Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  6. Interesant si frumos articol pe blog! Multă sănătate și bucurii!

    RăspundețiȘtergere
  7. FAIN FILMUL DE LA FINAL, CA SI CONCLUZIE A INTREGULU ARTICOL!

    RăspundețiȘtergere
  8. ”GREUCEANU” acest articol, dar si misto, ca parabola... iar fragmentul de film e mai mult decat sugestiv... ales , dar si facut! Este bine de mentionat ca, acel film era undeva in anul 1957, cand Chaplin era pus pe lista lui Mc Carthy... si ce sa vezi, chiar si marele ”Duke” era partizanul unei astfel de liste!Felicitari... sincere!

    RăspundețiȘtergere
  9. Foarte bun articol... imi da de gandit! Intrebarea mea: in afara de mine, dar si de tine, la cati oare le mai pasa de astfel de adevaruri?!

    RăspundețiȘtergere
  10. Uite interesant...dar pt ca tot e duminica, imi permite ati lasa acest exemplu... „Multimiliardarul indian cu o avere de 291 de miliarde de dolari, Ratan Tata, a fost întrebat de o prezentatoare de radio într-un interviu telefonic:
    - Domnule, când ați fost cel mai fericit din viața dumneavoastră?
    Ratan Tata a răspuns:
    Am trecut prin cele patru etape ale fericirii din viața mea și, în sfârșit, am înțeles sensul fericirii adevărate.
    Primul pas a fost acumularea de bogăție și resurse.
    Dar în acel moment nu am obținut fericirea pe care mi-o doream.
    Apoi a urmat a doua etapă de acumulare a valorilor și a obiectelor.
    Dar mi-am dat seama că efectul acestui lucru este și temporar, iar strălucirea bijuteriilor nu durează mult.
    Apoi a urmat a treia etapă a proiectelor mari.
    Aveam 95% din rezervele de petrol din India și Africa. De asemenea, am deținut cea mai mare fabrică de oțel din India și Asia.
    Dar nici aici nu am atins fericirea pe care mi-am imaginat-o.
    Al patrulea pas a venit când prietenul meu mi-a cerut să cumpăr scaune cu rotile pentru copiii cu dizabilități. Aproximativ 200 de copii.
    La recomandarea unui prieten, mi-am cumpărat imediat cărucioare. Dar un prieten a insistat să merg cu el și să le dau cărucioare copiilor. Pregătit și pornit. Acolo le-am dat acestor copii scaune cu rotile cu propriile mele mâini.
    Am văzut o strălucire ciudată de fericire pe fețele acestor copii. I-am văzut pe toți stând în scaunele lor cu rotile, mișcându-se și jucându-se. Era ca și cum ar fi ajuns la un loc de picnic și și-au împărțit premiul câștigător.
    M-am simțit atât de fericit înăuntru.
    Când am decis să plec, unul dintre copii m-a prins de picioare. Am încercat să-mi eliberez încet picioarele, dar copilul s-a uitat în fața mea și le-a strâns și mai tare.. Așa că m-am aplecat și l-am întrebat pe copil, mai ai nevoie de ceva?
    Reacția acestui copil nu numai că m-a șocat, dar mi-a schimbat complet viziunea asupra vieții.
    Acest copil a spus:
    „Vreau să-mi amintesc Fața ta, astfel încât atunci când te văd în Rai, să te pot recunoaște și să-ți mulțumesc din nou……..!!!”...Duminica placuta...Hristos in sufletele noastre

    RăspundețiȘtergere
  11. Daca din 1957 se cunosteau aceste adevaruri... restul. ” o sa vina, de la sine apoi!”

    RăspundețiȘtergere
  12. Cat de delicat curge totul in textul acesta, dar si cat de ferm... Paler zicea odata, pe cand lumea inca, mai respira a lume...urmatoarele: „Am încercat să rămân decent într-o istorie indecentă”, avea să fie concluzia personală a acestui traseu… a unei vieți împărțite între funcții publice și literatură, între iubire și neputințe, într-un permanent zbucium, între „biografie” și „destin”. Din pacate... Realitatea e cu totul alta...

    RăspundețiȘtergere
  13. Adevaruri dureroase, despre noi, astia care parem impietriti, dar si neputinciosi!

    RăspundețiȘtergere
  14. Cainele de paza al democratiei! Care democratie? Intreaba autorul! Nu are importanta! Cainii sunt in continuare!

    RăspundețiȘtergere
  15. Presa? democratia? Normalitatea?
    Cand, unde, cum, cine?
    Dureroase adevaruri ai exprimat!

    RăspundețiȘtergere
  16. Chiar ca este o gogoritza

    RăspundețiȘtergere
  17. Daca se vrea, se poate!

    RăspundețiȘtergere
  18. o enigma aceasta libertate a presei, mai curand aplicam dictonul: Santajul si Etajul!

    RăspundețiȘtergere
  19. Faina idee transformata in articol; dar atentie aici, cum dublezi scrisul cu imaginile.Eu unul nu as fi inceput cu acea imagine, cu chipul aluia! Cu scuze, pt sinceritatea aratata... Nimic personal.

    RăspundețiȘtergere
  20. Actuala tema, buna de dezbatut la infinit!!!

    RăspundețiȘtergere