IATA... O POVESTE(TRISTA), CU URMATORUL REFREN: CE A FOST, A FOST... CE VA FI...VA FI/DAR IATA CA A SOSIT ULTIMA..ZI!

 

Ultima zi al acestui an... total ATIPIC...a venit! In general, finalul de an este despre bilanțuri personale, despre analiza a ceea ce a fost, a ceea ce ar fi putut să fie, a ceea ce mi-aș fi dorit. Nu a ieșit întotdeauna exact așa cum am vrut, dar a fost întotdeauna spre mai bine, spre binele meu. Anul acesta am crescut puțintel, blogul meu, căsuța sufletului meu, a făcut doi ani și jumătate, sau poate mai mult, iar voi mi-ați fost alături mereu, m-ați sprijinit întotdeauna, fapt pentru care nu pot decât să fiu onorată și să vă mulțumesc din tot sufletul!

    Am cunoscut oameni minunați, cu suflete de aur, oameni cu adevărat frumoși din toate punctele de vedere, care m-au făcut să vreau să continui cu acest proiect. Pe voi, oameni dragi, vă îmbrățișez cu căldură.  Au fost și câteva dezamăgiri, dar nu prea multe, nu ca în anii trecuți. Nu știu dacă aceasta se datorează faptului că au fost mai puțini oameni cu care nu m-am identificat sau faptului că am făcut să nu mai conteze așa de mult părerea celor mulți despre mine, despre ceea ce fac. De ceva timp, am luat în considerare doar părerea celor care contează cu adevărat ceva pentru mine, care mă cunosc și mă acceptă așa cum sunt. Am învățat că nu poți mulțumi pe toată lumea orice ai face, că vor fi mereu oameni care vor avea ceva de comentat, care vor purta măști, dar am reușit să îi țin oarecum la distanță, așa că da, anul meu 2020 a fost unul, desi atipic, cu adevărat minunat. Simt că am crescut, sufletește, mental, oricum, iar... copilul din mine este încă prezent acolo, dar nu mai pun la suflet chiar tot. Acestea fiind spuse, vă doresc tuturor ceea ce îmi doresc și mie, un an mai bun, mai plin de oameni frumoși alături și de lucruri simple, dar care să conteze, un an în care să puteți transforma orice supărare într-un pod peste care să treceți mai înțelepți și mai conștienți de cine sunteți și de ceea ce puteți să realizați! Fiți voi, fiți minunați, fiți unici!

    Pentru final am pastrat aceste randuri... pentru fiecare dintre voi,cu multumiri Excelentei sale, domnului colonel Dorin Ene, pentru aceste frumoase stihuri, pe care vi le daruiesc ... la randu-mi:

 În taina nopții polare

Îmi bate destinul la ușă

Zăpada pătrunde mai tare

În soba fără cenușă.

O noapte ce ține morțiș

Să-mpartă anul în două

Vrea să-mi arate fățiș

Că viața nu-i floare în rouă.

 Dorințele-mi zac amorțite

Pe lespezi de gheață pură

Gânduri rămân înfrățite

Latentă e mama natură.

Încerc să rămân în picioare

Valid pentru noaptea polară

Cu dorul ce încă mă doare

Și doina cântată aseară.

Voi trage de timp până-n zori

Cu somnul de lungă durată

Ce scurtă e viața când zbori

După ziua ce nu se arată.