POVESTEA BIRJARILOR DIN BUCURESTI

AM ALES CA, PRIMA MEA POVESTE DIN ANUL  ACESTA SA FIE DESPRE BIRJARII, DIN BUCURESTIUL DE ALTA DATA. NUMITI SI MUSCALI. DECI, HAIDETI SA-I DAM DRUMUL.

Din capul locului tin sa-i MULTUMESC sincer domnului NELU FIERARU pentru povestea de azi.

Primii muscali au apărut la Iași, la începutul secolului al XIX-lea, dar mulți dintre ei au lăsat Iașiul și au venit în București, unde au și rămas. Majoritatea muscalilor erau cunoscuți și sub numele de „scopiți” deoarece, după ce se căsătoreau și apărea primul lor născut, acești bărbați deveneau eunuci, aceasta fiind învățătura primită de la proorocul lor, Selivanov.Ţăran din raionul Oryel, în centrul Rusiei, Kondraty Selivanov a fost un tip interesant al vremii sale, un exaltat destul de convingător, care a fondat o mișcare religioasă ce promova ca principală cale de mântuire castrarea, dând destulă bătaie de cap stăpânirii țariste de-a lungul întregii sale vieți. Scopiții ruși erau oameni blânzi, politicoși, care nu consumau alcool și detestau violența, fapte care-i făceau populari în Rusia acelor timpuri, dar secta lor era considerată de autorități drept o erezie periculoasă. Cunoscând în țara lor o prigoană acerbă, scopiții au început să-și caute adăpost în afara granițelor Rusiei – și l-au găsit pe tărâm românesc.În București, ei locuiau pe o stradă în apropiere de Obor, care a primit numele de strada Birjarilor (azi Strada Episcopul Radu), și aveau case diferite de cele ale românilor. Potrivit cronicarilor timpului, casele aveau porți de scânduri, înalte de trei metri, care nu permiteau privirilor indiscrete să vadă în interiorul curților. Pe la 1870, numărul lor în Capitală ajunsese la 130 de bărbați și 60 de femei. Erau enoriașii Sfântului Ion Moși, în preajma căruia își aveau cimitirul, și aveau un lăcaș de rugăciune undeva în suburbia Silvestru; dar se mai zicea că aveau și un loc de întâlnire și de cult tainic, într-o stupină din pădurea Tunari.