POVESTEA (NE)ȘTIUTĂ... A FALIȚILOR NOȘTRII!

 

Și azi, sâmbătă fiind m-am tot gândit... și răsgândit și am aflat un lucru pe care-l credeam a fi "valabil" doar în scrierile lui ”Nenea Iancu”: ”DA, NEICUȘORULE... AVEM ȘI NOI... FALIȚII NOSTRII!”. Însă, la fel de adevarat este  faptul că, replica originala suna cam asa: „ Până când să n-avem și noi faliții noștri? Anglia-și are faliții săi, Franța-și are faliții săi, până și chiar Austria-și are faliții săi...”

După 89, ”soarta și destinul omului” a făcut a mă întâlni cu un vechi ilegalist, care a fost coleg cu ”tov-ul” Gorbaciov, la Frunze... si acesta mi-a povestit, câte-n lună și stele... dar uitat a-mi spune "exact", ceea ce ce vă voi scrie mai jos... Si uite că, după ce am citit acela randuri, i-am dat dreptate lui Caragiale. Mai jos, pe scurt, vor fi doar cateva repere din biografia lui ”Misha” Gorbaciov... si care, spun gurile rele, cand era la Frunze era ”subordonatul” lui ”tavarăsci” Iliescu! Nu vă spuneam eu... ”ce ți-e cu soarta și destinul omului”! În epoca modernă există tot felul de clasamente ale celor mai celebri oameni, din toate timpurile, care au făurit sau au marcat decisiv istoria umanităţii. Fără îndoială, după isprava lui Marx, care a adus pe lume comunismul în secolul al XIX-lea, cel puţin la fel de faimos în viitoarele ierarhii de genul amintit, va rămâne numele lui Mihail Sergheevici Gorbaciov, cel care a îngropat doctrina marxist-leninistă către sfârşitul veacului XX. După mai bine de 70 de ani de comunism autoritar în Rusia, China, Asia şi ţările Europei de Est, „glosnostul“ şi „perestroika“ lui Gorbaciov, pornite la 1985-86, precum şi acceptul său pentru demolarea Zidului Berlinului, la 9 noiembrie 1989, au prăbuşit o lume, lumea comunistă şi au înălţat pe culmile istoriei un om, liderul de la Kremlin. Un om care şi-a câştigat admiraţia şi respectul întregii lumi, Est şi Vest.

Un om despre care foarte puţină lume ştie că a fost adus pe lume, la început de primăvară a lui 1931 (2 martie), de o româncă, „moldoveanca“ Maria Pantelie, dintr-un sat de lângă Odessa, în Transnistria. De asemenea, se spune că Gorbaciov ştia bine limba română, pe care o vorbise în copilărie cu mama sa şi că o soră a mamei trăia, prin anii ’80, în România, într-un sat de lîngă Slobozia.

Gorbaciov însuși, povestea cu 20 de ani în urmă, cunoscutei reviste americane „Time“ faptul că, în anii cei mai grei ai stalinismului, bunicii săi ţineau în casă două icoane, pitite după fotografiile lui Lenin şi Stalin, atârnate pe un perete.

Deci, ”Nenea Iancu” a avut gură aurită... dacă, în scrierile sale, mai amintea și de pandemia de Covid, eu cred că, BOR-ul trebuia să-l canonizeze, la capitolul: ”mărturisitori... cu, gură de aur...”. Sâmbătă plăcută...