Luna
ianuarie a trecut pentru noi, sau mai exact pentru fiecare dintre
noi, sub semnul inegalabilului Mihai Eminescu. Însă, cu aceeași
sinceritate mă întreb oare cîți dintre noi, știm că, numai
departe de anul acesta s-au împlinit fix 125 de ani de la nașterea
”ultimei eroine moderne a Romîniei”: Ecaterina Teodoroiu. Și
care are tulburătoare asemănări cu unele dintre versurile
eminesciene! De ce susțin asta? Pentru cei care încă nu au aflat
specific că... ”Eroina din Jiu” a făcut parte, fără ca măcar
aceasta să știe din reîncarnarea eroinei , sau eroului poeziei
”Odă în metru antic”
La
fel de adevărat este și faptul că nu este singura eroină ”mută”
a acestui neam: este de ajuns a ne aminti de memoria
unor femei precum Druşa, eroina de la Bobâlna din timpul răscoalei
din 1437, Anca Zin, care a căzut în focul răscoalei din 1514,
Maria Putoiana, luptătoare în oastea lui Mihai Viteazul, Ecaterina
Varga, „Doamna moţilor”, ridicată la răzmeriţă, arestată şi
întemniţată în timpul revoluţiei din 1848 din Transilvania, Ana
Ipătescu, pistolara de pe podul Mogoşoaiei, „o femeie oacheşă,
înaltă, cu eşarfă tricoloră pe pieptul ei şi înarmată ca cel
dintâi luptător”, Măriuca Zaharia, fetiţa de 12 ani, răpusă
de un glonţ pe 6/19 august 1917, sau maica Mina (Marina) Hociotă
din Săliştea Sibiului, sublocotenent în Primul Război Mondial,
decorată în 1918 cu „Crucea comemorativă” şi în 1968 cu
Medalia „Virtutea ostăşească” clasa I. Ceea
ce însă o să încerc a vă demonstra, în premieră, dar și căt
mai succint este faptul că, puțini, chiar foarte puțini dintre
noi... pot să-și închipuie, darmite să mai și admită faptul că,
tănara sublocotentă a fost fără să bănuiască....
întruchiparea fizică a versurilor eminesciene: ”Nu
credeam să-nvăţ a muri vrodată; Pururi tânăr, înfăşurat în
manta-mi, Ochii mei nălţam visători la steaua Singurătăţii.
”
-
Fatidică coincidență de peste ani: data de 23 august
Și pentru că șirul coincidențelor istoriei pare a nu se opri
doar la tulburătoarele versuri din poezia ”Odă
în metru antic”,
cea mai vizibilă dintre acestea stă în data de 23 august... care
avea să se repete, într-un alt context, tot militar, peste ani.
Așa se face că ,
Ordinul
de zi nr. 1 al Regimentului Lupeni, 23 august 1917
se specifica că: ”Și-a
dat viața cu simplitatea eroismului adevărat, nu pentru a obține
apoteoze de vorbe, ci pentru că așa cerea inima ei, pentru că așa
credea sufletul ei că se împlinește datoria vieții. Aceea care în
vitejia ei comunicativă a murit în clipa când se descoperea spre
a-și îndemna ostașii cu vorbele: „Înainte, băieți, nu vă
lăsați, sunteți cu mine !”, are drept, din clipa aceea, la
cinstirea veșnică a unui nume neuitat de camarazi”
. Pentru a putea însă înțelege și mai bine ”misterul” care
plutește asupra acestor, fie și în parte coincidențe, haideți să
vedem cine a fost, cu adevărat Ecaterina Teodoroiu
-
Aproprierea datei nașterii celor doi-o altă coincidență
Deși în unele istoriografii data de naștere apare pe 16, în
marea majoritate a acestora data de naștere este fixată la 14
ianuarie, să recunoaștem că este poate și cea mai mare
coincidență, cu data de naștere a Lucefărului de la Ipotesti!
Povestea
de viaţă a eroinei noastre este absolut remarcabilă, deşi mai
multe momente ale existenţei ei rămân încă, chiar și azi
neelucidate pe deplin. Vă invit deci să descoperim amănunte despre
copilăria ei, despre pregătirea pentru cariera de învăţătoare,
despre cum a participat la înfiinţarea primelor organizaţii de
cercetaşi din ţară, despre participarea ei ca asistentă medicală
în Primul Război Mondial, despre moartea celor patru fraţi ai ei
pe câmpul de luptă şi despre înrolarea ei ca voluntar –
combatant în lupte, pentru a răzbuna moartea rudelor ei de sânge.
- O poveste de viață care întrece legenda
Sau cum s-ar mai spune, în limbajul cotidian: ”Viața bate
filmul...”. Cu actualizările de rigoare. Dar iată, în
continuare, creionată viața acesteia: Cătălina
Vasile Toderoiu,
pe numele ei, la naştere, a văzut lumina zilei la 14 ianuarie 1894,
la Vădeni, astăzi cartier al municipiului Târgu-Jiu, într-o
familie cu adânci rădăcini în agricultură, Elena şi Vasile
Toderoiu, care a avut cinci băieţi – Nicolae, Eftimie, Andrei,
Ion, Vasile – şi trei fete – Ecaterina, Elisabeta şi Sabina. A
parcurs studiile primare la şcoala din satul natal, apoi a studiat
la şcoala din Târgu Jiu. Ulterior a învăţat la şcoala
româno-germană din Târgu Jiu, pe care a absolvit-o în anul 1909.
În această perioadă numele ei devine Ecaterina Teodoroiu, după ce
documente militare ulterioare dar şi acte care îi atestă educaţia
consemnează mai multe variante de nume, precum Lili Toderoiu, Lili
Teodoroiu, sau alte forme asemănătoare.S-a
pregătit pentru o carieră de învăţătoare, motiv pentru care a
urmat, la Bucureşti, un gimnaziu-pension, apoi a frecventat
cursurile unei şcoli de infirmiere, absolvită în anul 1916. În
această perioadă a intrat în contact cu primii cercetaşi din
România, iar din anul 1913 face parte din organizaţia de cercetaşi
denumită cohorta „Păstorul Bucur”. În vara anului 1914, a
revenit la Târgu Jiu, în perioada vacanţei, activând în cadrul
cohortei de cercetaşi „Domnul Tudor”, până în august 1916,
Ecaterina aflându-se, ocazional, la căpătâiul răniţilor ce se
aflau în îngrijirea organizaţiei. Cotitura vieții sale pare a fi
în octombrie 1916, Ecaterina a fost chemată la Bucureşti de către
Regina Maria, iar la revenirea la Târgu Jiu află că tatăl ei este
luat prizonier iar doi dintre fraţi – unul sublocotenent de
rezervă la Regimentul 7 Călăraşi şi celălalt locotenent în
Regimentul 5 Vânători -, au murit pe câmpul de luptă. La 6
octombrie 1916, după ce a aflat de moartea unui alt frate, caporal
în Regimentul 18 Gorj, căzut în lupta de la Porceni, s-a înrolat
ca voluntar tocmai în acel regiment din Gorj, pentru a participa la
lupte.Asa se face că, în 10 octombrie 1916 a avut loc prima
bătălie de la Jiu, iar trupele Armatei I Române, comandate de
generalul Ion Dragalina, au respins o puternică ofensivă inamică,
soldatul Ecaterina Teodoroiu aflându-se în primele linii ale
frontului. La
ieşirea din spital a revenit pe front, în rândurile Companiei a
7-a după care s-a deplasat la Iaşi, unde M.S. Regina a ascultat-o
şi apoi a ordonat ca imediat să i se încarce sania cu 400 kg sare
de bucătărie şi câteva mii de ţigări pentru soldaţi, apoi a
mers personal să distribuie toate acestea companiilor. Într-un
raport al comandantului Companiei a 8-a, Regimentul Gorj, se arată:
„Nerămânându-i pe lume (n.r. Ecaterinei), după cum declară
domnia sa, decât singurul frate din Compania a 8-a Regimentul 18
Gorj, se hotărî să lupte ca soldat lângă dânsul, spre a
îmbărbăta pe soldaţi să-şi elibereze pe mama sa. Într-adevăr,
în ziua de 16 octombrie 1916 dimineaţa, tocmai pe timpul loviturii
furioase ce am dat cu Divizia noastră, distrugând Divizia 11
Bavareză, trecând să observ mersul luptei a Secţiei a II-a de
Mitraliere a Regimentului 18 Gorj din compania ce comandam, am
întâlnit în drum pe domnişoara Teodoriu Ecaterina cu fratele ei,
care tocmai îi arăta cum se încarcă arma, ochirea şi punerea
baionetei. Întrebând-o ce voieşte cu aceasta, mi-a răspuns că se
duce la Schela să-şi scape pe mama sa. De aici înainte cercetaşa
Teodoriu Ecaterina a luptat cu arma în mână lângă fratele său,
constituind un adevărat exemplu eroic pentru soldaţi.”Revine
pe front în vara anului 1917, când, la 20 august, Regimentul 43/59
Infanterie din care făcea parte ocupa poziţiile în tranşeele de
pe Dealul Secului în zona localităţii Muncelu. În seara de 22
august, în cursul unui atac declanşat de Regimentul 40 Rezervă
german şi respins de trupele române, Ecaterina Teodoroiu moare
eroic, fiind împuşcată în inimă, în timp ce se afla în fruntea
plutonului pe care îl comanda ca sublocotenent. În Ordinul de zi
nr. 1 al Regimentului Lupeni, la 23 august 1917, se consemna: ”În
timpul ciocnirii de ieri, noaptea, pe Dealul Secului, a căzut în
fruntea plutonului său lovită în inima ei generoasă de două
gloanțe de mitralieră voluntara Ecaterina Teodoroiu din Compania a
7-a. Ecaterina Teodoroiu a fost la înălțimea celor mai viteji
apărători ai Țării sale”. A murit în clipa când se descoperea spre a-și îndemna ostașii cu
vorbele: „Înainte,
băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine !”,
are drept, din clipa aceea, la cinstirea veșnică a unui nume
neuitat de camarazi” Ecaterina Teodoroiu a fost înmormântată în
comuna Fitioneşti, din judeţul Putna, iar după încheierea
războiului, a devenit o eroină a României Mari. În iunie 1921,
rămăşiţele sale pământeşti au fost mutate la Târgu Jiu
într-un mausoleu din centrul oraşului.
-
A reînviat exact ca Pasărea Phoenix între pandurii ei
Anul
acesta,
pe
14 ianuarie, autoritățile gorjene au marcat 125 de ani de la
nașterea Ecaterinei Teodoroiu, numită și ”Eroina din Jiu”,
prin restaurarea monumentului dedicat primei femei ofițer din armata
română. Astfel, deși se pregătise să ajungă învățătoare,
aceasta și-a găsit sfârșitul pe câmpul de luptă, alături de
soldații ei pe care i-a încurajat și susținut până la ultima
suflare. Exact ca-n versurile aceleiași poezii eminesciene:
De-al
meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al
meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot
să mai re'nviu luminos din el ca
Pasărea
Phoenix?
frumoasa evocare!
RăspundețiȘtergereInteresanta tema gasita!
RăspundețiȘtergereDespre dinsa, Ecaterina ar fi multe de povestit! Dar oamenii tac cand îi vorba despre ADEVARATI!
RăspundețiȘtergereun exemplu bine gasit, oare cati dintre noi ne-am gandit la asa ceva?
RăspundețiȘtergeream vazut ca ai fost ”vizitat”! Insa bine realizat....
RăspundețiȘtergereAr trebui spus citind acest interesant articol, parafrazabd titlul ”Dor de Eminescu”... ar trebui spus” Dor de Ecaterina...” Dar, vai ce sa vezi, istoria recenta a facut ca aceste prenume sa fie inlocuite, sau duse in zona ideilor si versurilor ieftine... gen;”Ecaterino vedea te-as moarta...” Nimic mai fals
RăspundețiȘtergereBine ai m-ai spus... doar tu sti a grai atat de bine!
RăspundețiȘtergereBine punctat!!!!
RăspundețiȘtergereAcelasi articol exista si-n Independenta Romana... Buun articol!!!
RăspundețiȘtergereFrumos articol, frumoasă evocare a destinului tinerei Ecaterina Teodoroiu, femeia locotenent ce a devenit, prin actele sale de curaj și prin sacrificiul suprem în timpul luptelor din primul război mondial, eroina modernă a istoriei poporului român! Această tânără care a luptat, alături de camarazii ei, în prima bătălie de la Jiu, făcând parte din trupele Armatei I Române, sub comanda generalului Ion Dragalina,a fost de-asemenea cunoscută, ascultată și ajutată la îndeplinirea cerințelor pentru rezolvarea problemelor camarazilor ei, de însăși Marea Doamnă a României, Regina Maria! Ecateri Teodoroiu este un exemplu de adevărată româncă, făcând parte din pleiada de eroine române, ce ocupă un loc de seamă în istoria României!
RăspundețiȘtergere