luni, 15 august 2016

O POVESTE DIN ARDEAL

IN(PRE)UMBLARILE MELE, MAI MULT SAU MAI PUTIN PLANIFICATE... AM AJUNS DE ATATEA ORI SI-N ARDEAL. ACUM, N-AM SA FAC DARA, PREA MULT TAM TAM PE LUCRU AISTA, CA NU "MERE"... CI, AM SA MA REZUM IN A VA REZUMA DOAR CATEVA "ADEVARURI" ... CA DEH, POATE DOAR ASE, I-OR AUZI SI PE EI, "AI MARI, DE LA BUCURESTI..."
  • Scrisoarea unui ardelean cumpănit la vorbă, către Bucureşti

  Domnilor care tăiaţ' frunză la câni, aşa nu mai mere.
Că doară n-am suduit în besărică, să nye strîce banii tăţ' ciocoflendării, când pruncii noşti mărg la muncă în cele ţări străinye, pintru că vouă nu vă mai ajung mânurile ca să nye furaţ'...? Ori v-aţ' fost gândită că n-am băgat dye samă cum să duce pă pustie munca noastă sau cum nye cheliţ' pădurile şî nye batjocuriţ' cu autostrăz' care să huluie după prima ploaie?
  Da' nu-i bai, că tătye trec, numa' şî când zîce ardeleanu' că-i gata, atuncea-i gata.
Şî s-o gătat, domnilor...!

  • SI O ALTA, TOT DIN ARDEAL... 

Totuşi, Ardealul

Avem o patrie ce nu ne mai uneşte
Şi spune că Ardealul sună ungureşte,
Dar dacă-n toate cele suntem fraţi,
Când noi am suferit, unde eraţi?

Vorbeşte şi ne-acuză, Maică Românie,
Că noi, cei de aici, avem mândrie,
Ai fi grăit turceşte dacă Huniazii
Nu ne luau feciorii, 'nalţi ca brazii.

Dacă din mituri ţi-ai făcut istorii,
Ardealul ţi-a trimis şi descălecătorii,
Ţi-a dat pământul fără de prihană
Şi te-a hrănit cu seva transilvană.

  • IAR PENTRU FINAL AM PASTRAT SPECIAL, ACEASTA "BIJUTERIE"... GASTRONOMICA:
   


Ardelenească

Sfântă-i slana, bună-i ceapa,
Da' pălinca-i leacu' nost',
Nu ştiu pentru ce-o fi apa
Că aşa beteag n-am fost...!

4 comentarii: