Ca fiecare zi din Săptămâna Patimilor, ziua de miercuri are o însemnătate aparte. În Miercurea Mare, se face pomenirea femeii păcătoase care a spălat cu lacrimi și a uns cu mir picioarele Mântuitorului, ca simbol al pocăinței și îndreptării omului păcătos. Tot în Miercurea Mare din Săptămâna Patimilor se amintește de momentul în care Iuda l-a vândut pe Mântuitor pentru 30 de arginți. De aceea, Miercurea Mare este ziua în care trebuie să iertăm sau să cerem iertare, astfel încât să ne eliberăm sufletul de această povară.
După discuţiile referitoare la preţul mirului, Iuda Iscarioteanul L-a părăsit pe Iisus şi a mers, pe ascuns, la casa lui Caiafa. În seara zilei de miercuri, Iuda s-a întâlnit cu membrii Sinedriului şi le-a făcut o propunere directă, fără ocolişuri: „Ce-mi daţi voi mie şi eu vi-L dau pe El Vouă?”. Fără să stea pe gânduri, fariseii i-au oferit 30 de arginţi, preţul trădării. Atât în POLITICĂ, dar şi-n VIAŢA asta... trăim în FIECARE zi... MIERCUREA cea mare...
MORALA....
Conform tradiţiei populare, credincioşii care ţin post negru în această zi vor fi protejaţi de boli de Sfânta Miercuri, pe parcursul anului.
Azi, ca o cincidenta... a sortii... cred ca este si pastele PROLETARILOR...Vorba aceea: CLASA MUNCITOARE... MERGE-N PARADIS!!!
RăspundețiȘtergereCorecta si frumoasa poveste, dar atentie azi este si "Pastele" proletarilor: atat de stil nou, cat si cei vechi... sa nu uitam faptul ca zi este 1 mai... mici, gratare... alea, alea! Ce post?... facem pariu!?
RăspundețiȘtergereUna dintre cele mai importante sărbători ale epocii comuniste era 1 Mai, Ziua Internațională a Muncii, confiscată de comuniști.După modelul sovietic, în România comunistă, ziua de 1 Mai era marcată de defilări grandioase, discursuri propagandistice și festivități organizate de stat.
RăspundețiȘtergereOficial, era dedicată celebrării clasei muncitoare și a victoriilor obținute sub conducerea Partidului Comunist Român. Din anii ’80, era dedicată în totalitate omagierii cuplului Nicolae și Elena Ceaușescu. Capitala devenea o copie fidelă a Phenianului. De la tribună, Nicolae și Elena Ceaușescu, alături de alți membri de partid, admirau cum șoimii patriei, pionierii, muncitorii și țăranii le aduceau ode. Deși era o zi liberă de la muncă sau de la școală, în realitate era o zi obligatorie de participare la defilări și alte festivități.
Ziua Internațională a Muncii sărbătorește lupta muncitorilor pentru reducerea normei orare zilnice de lucru la 8 ore. În 1884, o federație sindicală americană (Federation of Organized Trades and Labor Unions) și-a stabilit obținerea acestui obiectiv până la 1 mai 1886. Cum această dată se apropia și nu se obținuseră concesiile dorite de la patronate, sindicatele americane au decis declanșarea unei greve generale.
RăspundețiȘtergerePe 1 mai 1886, aproximativ 500.000 muncitori americani au participat la greve și proteste în cele mai mari orașe industriale din țară. Cele mai importante manifestații au avut loc la Chicago, unde au avut loc mai multe proteste, la care au participat circa 80.000 de muncitori.
Cununa Lui Hristos! V-ați întrebat vreodată din ce a fost împletită cununa lui Hristos?
RăspundețiȘtergereMulți vor spune : din spini...dar nu orice fel de spini, ci din spin târâtor ! Această specie...este fără floare, fără frunze...numai niște nuiele elastice pline cu spini ascuțiți...care se întindeau în tot pietrișul și bolovănișul drumurilor din Ierusalim.
E atât de dureros...încât de te-ar înțepa în picior, imediat s-ar umfla și s-ar înnegri locul, de parcă acel spin ar fi otravit...iar în vremea aceea, ca să fie scos de către un doctor, ar trebui să fie scos cu o bucată de carne din locul în care s-a înfipt pentru că altă posibilitate nu exista.
Gândiți-vă acum : cununa lui Hristos a fost împletită din trei nuiele de spin târâtor care aveau patruzeci si doi de spini!
Iată mărturia lui Sotirios Crotos, unul din cei șaptezeci de ucenici și unul dintre cei care au ajutat la coborarea de pe Cruce a lui Hristos ( Sotirios Crotos, înainte să-l întâlnească pe Hristos practicase medicina):
,,Coroana de spini era foarte îndesată pe cap...am zis în gând: ,,Doamne ajută-mă!"
Mi-a dat în gând să torn ulei de jur împrejurul ei și pe dedesubt...și cele trei nuiele de spin târâtor au iesit...lăsând spinii înfipți în cap...
Doamne Dumnezeule...tot capul era numai cheaguri de sânge amestecate cu păr...i-am spălat capul, l-am masat ușor cu ulei de migdale și am cules toți spinii...L-am uns cu uleiuri aromate și mirodenii...L-am pieptănat...fața și gâtul erau numai siroaie de sânge. 😥
Vai ! Câtă durere a putut răbda fără un murmur.Nu e de mirare, că la fiecare pas cădea!"
Deci cine putea sa bea acest pahar al durerii ??? Numai un singur OM...numai Cel care a venit să ne răscumpere și care a purtat toate crucile și păcatele firii omenesti, numai Cel care a împăcat Cerul cu Pământul si pe Om cu Dumnezeu : Iisus Hristos!
Mulțumim, Multmilostive Doamne, că ai primit a pogori din înălțimea Sfintei Tale mătreții și a Te răstigni de bunăvoie pe Cruce ca să ne scoti pe noi din adâncul iadului și din legăturile păcatului și să ne aduci Duhul Tatalui.Pe Acesta, Preasfinte Dumnezeule, nu-L lua de la noi, nici Preacuratele, Preacinstitele si de Viață Făcătoarele Tale Taine, ci binevoiește a ne curăți lumina și mântui cu ele, Dumnezeul părinților noștri și pe noi păcătoșii...și pe tot neamul nostru mic si mare...viu și adormit...
Amin!
Of...,câte dureri a îndurat și răbdat Mântuitorul nostru Iisus Hristos pentru niște viermi ca noi...
RăspundețiȘtergereBucurii duhovnicești cu o clară stare de rugăciune, simțită și trăită dimpreună cu Domnul!
RăspundețiȘtergereHmmm,dacă ar fi să scriu ceva despre mine, aș alege unul din aceste titluri,,eu fără mine,,eu cu mine și fără mine,,eu cu Dumnezeu și fără Dumnezeu,,... faina postare. Doamne Ajuta!
RăspundețiȘtergereFrumoasa pilda; interesante comentarii.Excelsior
RăspundețiȘtergereE bine sa-ti ceri iertare! Iertarea venita de la cei din jur, pecetluita de spovedania sincera si implinita de impartasania miraculoasa, ne reseteaza viata! Pe masura ce imbatrinim, mai des calcam lacasurile sfinte! Chemarea puritatii sufletesti, avand ca exemplu patimile Mantuitorului, ar trebui sa ne apropie de sfintenia darului divin, numit viata! Maestre, mergi pe calea sufletului si a iertarii!
RăspundețiȘtergereCopiii reușesc să transmită cele mai puternice trăiri în timpul celor mai importante sărbători creștine. Minunat moment, plin de viperitate ascunsa, oricum iti mulțumesc!
ȘtergereIntelepte randuri. Dar azi simt nevoia ati raspunde astfel...
ȘtergereIstoricul Prohodului
Alcătuirea Prohodului este atribuită marelui imnograf bizantin Iosif Studitul (1826). Ca și celelalte cântări bisericești și cele ale Prohodului au fost traduse în limba română. Ele însa au rămas mult mai apropiate de forma originalului grecesc, păstrându-se cu o cântare ritmată.
La început au avut forma frazei libere, așa cum au fost toate imnele din cărțile noastre de cult, dar cu timpul s-a încercat revenirea la forma originală a cântărilor Prohodului. Ceea ce a determinat preocuparea aceasta a fost faptul că Prohodul era o cântare destinată mulțimii credincioșilor, care execută cu mult mai mare ușurință o cântare ritmată, având ca model melodia primei cântări. Așa au apărut preocupări pentru o redare cât mai corespunzătoare în românește a poeziei Prohodului, în vederea cântării lui corecte și nevoia tipăririi lui ca o carte aparte de cult.
Așa apare primul Prohod, la 6 februarie 1836, la Buzău prin osârdia și purtarea de grijă a episcopului cărturar Chesarie, fiind opera ieromonahului Macarie, care a reușit să facă o traducere ritmată a cântărilor Prohodului, rânduind strofele din fiecare stare, cu un număr egal de silabe și de accente ritmice. A fost prima și cea mai bună traducere de acest fel.
După epuizarea ediției lui Macarie din 1836, cel care s-a ocupat de redarea cât mai exactă sub aspect ritmic a Prohodului, a fost marele Anton Pann, bun cunoscător al muzicii bisericești, care a tipărit Prohodul în doua ediții, 1846 și 1853, cu titlul ,,Epitaful sau slujba înmormântării Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos", care cu numire de Prohod s-au tipărit mai întâi cu binecuvântarea Prea Sfințitului Episcop Chesarie.
Edițiile lui Anton Pann încercau să fie prelucrări ale celei a lui Macarie pe care însă nu au reușit să o întreacă. Așa că, în uz e cea a lui Macarie, retipărită și îndreptată de protopsalții Bisericii noastre, cu aprobarea Sfântului Sinod, în diverse centre episcopale din țară: Dimitrie Suceveanu la Iași, 1847, Mănăstirea Neamț 1856, București, 1873, 1891 si 1896, Dionisie episcopul Buzăului, Buzău, 1860 și 1868, Ștefan Popescu București, 1862, 1868 Oprea Dumitrescu, Râmnicu Vâlcea, 1872, arhiereul Ghenadie Argesiu în Albina muzicala, 1875; Ioan Popescu-Pasărea, București, 1902.
În 1941, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât instituirea unei comisii care să revizuiască textul Prohodului. Luând textul Triodului grecesc, traducerea lui Macarie și celelalte traduceri româneșt și, mai ales, cea a lui Ioan Mihalcescu și Gheorghe Popescu-Zimnicea, editată în tipografia cărților bisericești, București, 1936, comisia a reușit să dea ediția oficială a Prohodului, București, 1942.
Ultima dată textul Prohodului a fost tipărit în Calendarul creștin ortodox, în anul 1994, editat de Institutul Biblic, cu înalta binecuvântare a Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române.
(Sursa: Pravila.ro)
Mai e puțin și-l răstignim iar pe Împăratul Lumii!
RăspundețiȘtergereSă ne ierte, să ne ajute și să ne lumineze cugetele, să vedem si să ținem doar calea spre mântuire!
Raspuns luat din poezia dlui Fandarac, de pe FB: Suntem în Săptămâna patimilor, înainte de Învierea Lui Iisus Hristos!
RăspundețiȘtergereSă ne aducem aminte de nașterea Lui, dar și de suferința Lui pentru mântuirea noastră...
Ne vom mântui ca neam în fața Lui Dumnezeu?!
Dumnezeu să ne ierte păcatele...
România e numită Grădina Maicii Domnului!
Ne lăsăm conduși de "zarafi", suntem tâlhăriți și batjocoriți de străini de neamul nostru și de Dumnezeu...
Și noi ce facem?! Să ne rugăm Lui Dumnezeu!
Amin!
Scrisoare către poporul român
RăspundețiȘtergereÎn sminteala ăstei nații, eu vă spun doar adevărul,
Voi ieşiţi mereu în stradă, Dumnezeu parcă vi-i vărul...
Cel vopsit ca o paiață rupe din a voastră viaţă,
Și vă-nşală, şi vă fură, iară voi doar dați din gură...
Toți smintiții, toți mişeii fac în Parlament pe leii,
Voi, prostiți, prin cafenele ascultați numai manele,
Și vă vindeți pe lovele sufletul cel din străbuni,
În cer pentru voi nu-s stele, e sală de păcănele...
De-ar cădea toate-'ntr-o seară, v-ar prinde în care ţară?
Fiindcă voi sunteți doar slugi, numai morţii cad în rugi,
De-acolo, de unde sunt...,și se roagă pentru noi...
Să-i asculte Dumnezeu, să salveze neamul meu...,
În grădina Lui cea Sfântă, România vă cuvântă!
Dacă porțile sunt închise cu lacăt, dar tu știi că ceea ce cauți se află înlăuntru, te așezi pe prag și aștepți. Sigur cineva are cheile! Sigur cineva va veni să deschidă!
RăspundețiȘtergereRăbdare, doar răbdare să avem... ceea ce trebuie să ni se întâmple ...ni se va întâmpla.
Cine trebuie să vină va veni!
Răbdare, pace, iubire!
Am zarit aceste randuri abia azi, cand un cetatean al orasului nostru mi l-a aratat. Frumoase slove, dar fiindca le-am observat abia azi, in Vinerea Mare... imi permit a scrie asta: Vinerea Mare este momentul în care credincioșii reflectă asupra sacrificiului lui Iisus Hristos pentru mântuirea omenilor.
RăspundețiȘtergere🚶♂️ Trecerea credincioșilor pe sub masă de trei ori în timpul slujbei ne reamintește chinurile îndurate de Iisus în timp ce își purta crucea către locul răstignirii, aducând astfel mai aproape de sufletul fiecăruia sacrificiul său divin.
🕯️ În seara Vinerei Mari, denia Prohodului Domnului aduce în inimile credincioșilor tristețea și recunoștința pentru jertfa lui Hristos, simbolizând punerea sa în mormânt. Participarea la slujba Prohodului Domnului oferă credincioșilor ocazia să mediteze asupra însemnătății răstignirii și morții lui Iisus pentru răscumpărarea păcatelor lumii.
🍽️ Postul negru ținut în Vinerea Mare reprezintă o formă de respect și înfrânare, subliniind importanța acestei zile și a sacrificiului suprem al lui Iisus pentru omenire.... Multumesc, F. PANDELE
Foarte frumos... imi permit ati lasa aici, draga prietene... un mic raspun, unul in versuri...
RăspundețiȘtergereSă simțim Lumina
E atâta iubire
cu care Ne privești
chiar și de-acolo
de pe cruce,
răstignit...
Spinii Îți sapă fruntea
și rănile Îți curg
dar pentru oameni, Tu,
Ai acceptat să suferi
Și-Ai vrea să înțelegem
prin jertfa Ta sublimă,
că doar întru iubire
și-ntru iertare ar trebui,
să ne petrecem viața
ca să simțim lumina
eternei și doritei,
tainicei Învieri...
A ta, Marieta Coman
Răstignitu-Te-ai pentru mine , ca să-mi fântănești mie iertare ; Împunsu-Te-ai în coastă, că să-mi izvorăști pâraie de viată; Cu piroane Te-ai pironit , pentru ca , crezând eu , prin adâncul patimilor Tale înălțimii puterii Tale să-ți strig , Dădătorule de viață , Hristoase : Slavă Crucii Tale și pătimirii Tale Mântuitorule !
RăspundețiȘtergereGolgota – Locul Capatanii
RăspundețiȘtergereGolgota, potrivit relatarilor din cele patru Evanghelii, era locul aflat in imediata apropiere a Ierusalimului, unde Iisus Hristos a fost rastignit. Potrivit evanghelistilor, acest loc se afla atat de aproape de poarta Ierusalimului incat cei care ieseau din oras sau intrau in acesta puteau citi inscriptia asezata deasupra crucii: „Iisus din Nazaret, regele iudeilor.” In timp, insa, odata cu extinderea orasului, locul numit Golgota a fost cuprins in interiorul zidurilor acestuia.Numele acestui deal-munte – Golgota – inseamna „locul capatanii”, acest lucru intarind traditia potrivit careia in acest loc ar fi fost inmormantat Adam.
Se crede ca ebraicul „golgota” ar veni de la aramaicul „gol goatha”, care inseamna „muntele executiei”. Este posibil ca acest nume sa fi venit si de faptul ca locul era unul de executie publica, iar oase umane mai puteau fi zarite inca imprastiate. (...)
Randurile aceste le vad-din pacate, abia in vinerea mare. De aceea voi scrie de Golgota... "O traditie larg raspandita intre crestini este aceea conform careia Golgota este locul in care a fost inmormantat Adam. Se crede ca Sem si Melchisedec au mers in locul in care s-a oprit arca lui Noe si au luat trupul lui Adam, care se afla in aceasta. Apoi, ingerii i-au condus spre Golgota, loc aflat in centrul Pamantului si descris ca fiind asemanator unui craniu. Tot aici ar fi fost sfaramat capul sarpelui celui intelegator, adica al diavolului, prin jertfa pe Cruce a Fiului lui Dumnezeu intrupat. O traditie asemanatoare apare consemnata si in scrierile patriarhului Eutihie al Alexandriei.
RăspundețiȘtergereLocalizarea locului in care a fost rastignit Mantuitorul se datoreaza Sfintei Imparatese Elena, mama Sfantului Imparat Constantin cel Mare, care, in anul 326, a inceput sa caute Sfanta Cruce, poruncind sa se sape in jurul Ierusalimului. Locul numit Golgota a fost socotit inca din acea vreme, el fiind acoperit de un paraclis inchinat Rastignirii Mantuitorului. Desi arhitectura bisericii celei mari s-a schimbat de mai multe ori, de-a lungul vremii, Golgota a ramas aceeasi de fiecare data."
Potrivit lui Nazenie Garibian de Vartavan, insa, adevaratul loc numit Golgota se afla in Altarul basilicii construite de Sfantul Constantin cel Mare, care acum se afla sub fundatia actualei biserici. Locul cu pricina s-ar afla la mai putin de doi metri sub culoarul care merge spre „Capela Sfanta Elena”.
RăspundețiȘtergereLa cativa metri de intrarea principala in Biserica Sfantului Mormant, spre rasarit, se inalta o stanca incadrata astazi intr-un paraclis spatios cu doua Altare. Acest paraclis este zidit pe piatra Muntelui Golgota, pe locul in care a fost inaltata Crucea pe care a fost rastignit Iisus Hristos. In dreapta Crucii se afla primul altar si marcheaza locul in care Iisus a fost dezbracat de hainele Sale si pironit in cuie pe lemnul crucii. In mijlocul altarului principal, numit Sfanta Golgota, este fixata in crapatura stancii o cruce care ne aminteste de rastignirea Domnului.
Astazi, pe acest loc se afla Sfanta Masa a Altarului pe care se slujeste zilnic Sfanta Liturghie. In partea de jos a Sfintei Mese niste panouri transparente protejeaza stanca Golgotei crapata de cutremur. Credinciosii pot atinge aceasta stanca printr-un orificiu al unui disc din aur impodobit cu scene de pe Drumul Crucii, donat Sfantului Mormant de catre domnitorul roman Serban Cantacuzino
RăspundețiȘtergereSursahttps://rezistentacrestinablog.wordpress.com/2016/04/28/golgota-locul-capatanii/
Îți doresc zile senine și pline de trăiri așa cum îți dorești tu, cu spor în tot ce faci!🤗
RăspundețiȘtergereRandurile acestea imi aduc aminte de Rubliov...ANDREI... iata de ce, personal cred ca este bine a scrie cate ceva despre acest film... ANDREI RUBLIOV. MEMORIILE UNEI CAPODOPERE
RăspundețiȘtergereUltimul film documentar realizat de Andrei Andreevici Tarkovski, fiul marelui regizor rus Andrei Tarkovski, va avea premiera pe 4 aprilie la Moscova – cu ocazia omagierii zilei de naștere a marelui artist! Proiecțiile vor începe la MUZEUL FILMULUI (Prospekt Mira, nr. 119, pavilion 36, sala „Andrei Tarkovski”) la ora 19:00 și la CINEMA PARK MOSFILM (Mosfilm, nr. 1, clădirea 44) ora 18:00, în data de 7 aprilie! Filmul va fi difuzat ulterior și în alte cinematografe din țară!
„Andrei Rubliov”, unul dintre cele mai celebre filme ale lui Andrei Tarkovski, a devenit cu adevărat o comoară a cinematografiei mondiale. De la lansarea sa și timp de peste 50 de ani, acest film se regăsește în topul celor 100 de filme de excepție din lume, așa cum au stabilit cei mai importanți regizori și critici de film internaționali. Chiar dacă mulți au auzit de filmul acesta, și unii l-au și văzut, puțini cunosc povestea din spatele creării acestei capodopere, un traseu anevoios și plin de obstacole pentru creatorii săi. Filmul explorează procesul de creație, sensul său profund filosofic și artistic, povestea iconarului Andrei Rubliov și impactul pe care marea sa pictură l-a avut asupra creației lui Andrei Tarkovski. Datorită interviurilor cu colaboratorii și participanții la creația filmului, precum Andrei Koncealovski, Iuri Nazarov, Nikolai Burliaev și Bojena Maslennikova (responsabilă cu culorile); alături de personalul Muzeului „Andrei Rubliov” și filosoful Igor Evlampiev, vom afla din surse directe despre procesul creativ din spatele filmului și vom încerca să deslușim mesajul filosofic al acestei opere cinematografice. De asemenea, imaginea vizuală a noului film documentar este alcătuită din filmări naturale la locurile unde s-a creat filmul clasic, scene cu fresce și icoane ce aparțin lui Andrei Rubliov, fragmente din film, interviuri și materiale de arhivă: cronici, fotografii și documente din arhiva personală, precum și din arhivele Mosfilm și altele.
„«Andrei Rubliov» nu este doar unul dintre cele mai remarcabile filme din istoria cinematografiei mondiale. Actualitatea temelor, profunzimea conflictului dintre lumea interioară spirituală a artistului și lumea exterioară plină de violență și lipsită de credință m-au inspirat să realizez un documentar despre «Andrei Rubliov». Arta poate nu schimbă lumea în totalitate, dar are puterea de a sensibiliza inimile noastre, de a ne deschide ochii către frumusețea și armonia lumii, pe care, din păcate, am uitat-o. Filmul «Andrei Rubliov» ne reamintește și ne atenționează asupra acestor aspecte și în prezent, la peste 50 de ani de la lansarea sa.” – Andrei Tarkovski Jr., producător și regizor, președintele Institutului Internațional „Andrei Tarkovski”
Sarbatori fericite ❤️
RăspundețiȘtergerefrumos, tare frumos. Dar, imi permit ati scrie, ca si raspuns, de aci, din Canada... urmatoarea legenda: LEGENDA OUALELOR ROSII ...
RăspundețiȘtergereSe spune că în vremea când IISUS era răstignit pe cruce, şi suferea pentru păcatele noastre, în CETATEA IERUSALIM a venit o femeie care a adus cuiva un coş plin cu ouă. Trecând ea prin acel oraş a auzit că DOMNUL IISUS CRISTOS a fost pedepsit la moarte şi a fost dus să fie răstignit pe dealul GOLGOTA. Când femeia a auzit vestea aceea cutremurătoare, inima ei a fost cuprinsă de o mare durere. Ea era cu atât mai supărată pentru că Isus l-a vindecat odată pe fiul ei care era bolnav de moarte.
Aşa cum era, cu coşul plin de ouă, a fugit repede la dealul GOLGOTA unde Isus era bătut în cuie pe cruce şi nişte soldaţi îl păzeau. Din mâinile şi picioarele lui curgeau stropi mari de sânge. Femeia şi-a aşezat coşul ei cu ouă acolo jos,lângă crucea DOMNULUI şi a început să se roage plângând de durere. Ea a spus:- Doamne Sfinte, Tu care ai făcut numai bine, ai salvat oameni de la moarte, ai înviat morţii şi ne-ai învăţat să credem în DUMNEZEU, acum eşti răstignit pe cruce ca cel mai mare duşman. Te rugăm iartă-ne pe noi păcătoşii şi lasă-ne un semn să ne aducem aminte de suferinţa pe care ai îndurat-o pentru noi.
Când s-a ridicat femeia de jos, ouăle din coşul ei erau toate roşii de la sângele care picurase pe ele din rănile lui Isus.
După trei zile de la răstignire acea femeie împreună cu alte femei au mers la mormântul DOMNULUI, dar acesta era gol şi atunci s-au bucurat mult spunând: CRISTOS A ÎNVIAT!
De la femeia aceea a rămas obiceiul să fie vopsite ouă roşii de PAȘTE şi să fie dăruite în amintirea PATIMILOR şi ÎNVIERII DOMNULUI"
Salut! Sunt nou(ă) în grup
Da, rare astfel de lecturi. Nu imi permit ati da sfaturi, nu musai tie... ci acelora are iti citesc blogul... iata ceva aparte: Rugaciunea este parghia care pune in miscare bratul lui Dumnezeu, ca acesta sa faca ceea ce noi nu putem!
RăspundețiȘtergereAlese randuri din partea unui OM... asa simt a scrie, fara a va stie personal. Insa, nu uitati si acest adevar: DUMNEZEU NU ZICE DE CE AI MINTIT, DE CE AI FACUT ACEL PACAT... NICIODATA EL NU PUNE ACEASTA INTREBARE/INTREBARI. FIINDCA EL STIE DE CE...
RăspundețiȘtergereINTREBAREA LUI ESTE: DE CE NU VII LA MINE SA TE VINDEC; SA TE ODIHNESC... SA TE MANGAI?!VINO SA TE IAU IN BRATE!!! (Monahia Siluana Vlad)
iata ceva de la mine, cititorul anonim, la voi... ceilalti: "„Ferice* de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor....
RăspundețiȘtergere"‘Tatăl* nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se* voia Ta, precum** în cer şi pe pământ...Pâinea noastră* cea de toate zilelea dă-ne-o nouă astăzi,şi ne* iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri...şi* nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne** de cel rău. Căci† a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!"
Da... pioase randuri... dar iata si raspunsul, cuprins in Pastorala a Prea Sfintitului Iustin al Maramuresului... Ierarhul îndeamnă la unitate și rugăciune pentru pace, având în vedere că, în opinia sa, „Niciodată, ca acum, omenirea nu a stat sub spectrul unui dezastru planetar”.
RăspundețiȘtergereÎn Pastorala de Paști a Episcopului Maramureșului, ierarhul se întreabă dacă Dumnezeu va îngădui unor „minți întunecate și demonice să transforme opera Sa în infern, iar capodopera Sa, omul, umanitatea și viața, în neant și în cenușă”.
După chipul lui Hristos ne învață și Biserica Sa cum se cuvine să înțelegem asumarea vieții Mântuitorului în propria noastră viață. Ne-o spune Însuși Domnul, atunci când se adresează Apostolilor și, prin ei, nouă tuturor: „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea (propria cruce) și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Prin urmare, noi, creștinii ortodocși, înțelegem cum se cuvine că vremea pregătitoare de dinaintea Sfintelor Paști – prin post, rugăciune și fapte bune, milostive – nu este o obligație sau o constrângere, ci o sfântă datorie, care decurge din asumarea liberă, de către noi, a unor privațiuni, a restrângerii unor libertăți și drepturi firești, spre a deveni vrednici de marele dar al Pătimirii, Răstignirii și morții Domnului, adică spre a fi părtași, în final, la bucuria, lumina și slava Învierii Lui.
RăspundețiȘtergereAmin...Lumea în care trăim, a secolului XXI, este plină de curse, de capcane, unele ascunse, iar altele la vedere. Nimeni nu le poate identifica, evita sau depăși, dacă nu are învățătura cea sănătoasă și dacă nu urmează adevărul mântuitor și izbăvitor din strâmtorarea veacului. Sfântul Apostol Pavel ne arată, în Epistola către Efeseni, calea de urmat: „În sfârşit, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduhuri. Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare. Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii, și încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii” (Efeseni 6, 10-15).
RăspundețiȘtergereHristos Domnul a adus în lume Evanghelia Păcii. Încă de la Nașterea Sa în Betleem, îngerii au proclamat pacea între Dumnezeu și oameni și între oameni întreolaltă: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14). Apostolilor le-a zis, înainte de Sfintele Sale Pătimiri: „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii” (Ioan 13, 35). Iar după dumnezeiasca Sa Înviere le-a dăruit Ucenicilor Săi pacea, zicând: „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă” (Ioan 14, 27). Ceea ce a urmat, însă, nu a fost cu voia lui Dumnezeu și nici în rânduiala Fiului Său. Creștinii, ucenici ai lui Hristos și urmași ai Apostolilor, s-au divizat; Biserica lui Hristos s-a dezbinat și nu își mai regăsește unitatea pierdută acum un mileniu; iar Evanghelia, în loc să fie una a păcii, devine una a vrajbei, a neînțelegerii, a războiului religios și fratricid.
Biserica, ascultând glasul Întemeietorului ei, se roagă neîncetat pentru pacea dintre oamenii din fiecare țară, pentru pacea dintre popoare, pentru buna așezare a întregii lumi. În anii din urmă, se roagă fierbinte pentru încetarea conflictului din Țara Sfântă, pentru încheierea războiului din Ucraina și pentru pace în întreaga lume, acolo unde sunt confruntări și nedreptăți, atrocități, asupriri, jefuiri, ucidere și moarte. Pământul este casa noastră, este raiul pe care ni l-a dăruit Dumnezeu să-l iubim, să-l cultivăm, să-l prețuim și să-l chivernisim. Oare va îngădui Creatorul ca minți întunecate și demonice să transforme opera Sa în infern, iar capodopera Sa, omul, umanitatea și viața, în neant și în cenușă? Să nu fie! Să ne rugăm fierbinte, cu nădejde în mila și în ajutorul Lui, noi toți cei ce credem în Dumnezeu! Să fim uniți în rugăciune, căci, așa cum spune o vorbă românească, „mult pot puțini buni împreună”!
RăspundețiȘtergereSuntem un popor creștin, care a primit lumina Evangheliei lui Hristos acum două mii de ani, prin Sfântul Apostol Andrei – cel întâi chemat. Această lumină lină și divină a modelat sufletul, viața, familia și neamul nostru dreptcredincios și iubitor de Hristos. Am fost și am rămas creștini, cu toate că am trecut prin 45 de ani de îngheț comunist ateu, reușind să păstrăm credința și adevărul că Iisus Hristos, Cel înviat din morți a treia zi, este Fiul Dumnezeului Celui viu, Mântuitorul lumii.
RăspundețiȘtergereDomnule/doamna... draga, frumoase cugetari. Dar sa nu uitam ca: Când Dumnezeu a creat lumea și omul, „a privit toate câte a făcut şi iată erau bune foarte” (Facere 1, 31). Să presupunem că toată știința și evoluția tehnologică sunt foarte bune și că oamenii care au făcut descoperiri au fost luminați de Dumnezeu. Dar modul folosirii acestor descoperiri poate fi greșit sau chiar rău, iar atunci nu este cu voia și pe placul lui Dumnezeu. Să cercetăm, așadar, lumea și duhurile ei, ne îndeamnă Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan: „Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume. În aceasta să cunoaşteţi duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu. Şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume” (I Ioan 4, 1-3). Pentru noi, creștinii, și în special pentru cei tineri, cuvintele Sfântului Apostol Pavel sunt normă sau canon. Iată ce zice: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva” (I Corinteni 6, 12). Să fim, așadar, după îndemnul Sfântului Vasile cel Mare, „precum albinele, care zboară din floare în floare, dar numai din unele culeg polenul binefăcător și vindecător”.
RăspundețiȘtergereTinerii sunt viitorul Țării, al Neamului și al Bisericii. Suntem datori să-i creștem frumos și creștinește, împreună – Familia, „biserica cea mică”, și Biserica, „familia cea mare”! Provocările pentru tinerii de astăzi sunt înspăimântător de grave și ucigătoare de suflete și vieți. Numai împreună, cu ajutorul lui Dumnezeu și cu ocrotirea Maicii Domnului, îi putem păzi de cursele văzuților și nevăzuților vrăjmași.
RăspundețiȘtergereAmin.
RăspundețiȘtergereAmin.
RăspundețiȘtergereHristos a Inviat! Sarbatoarea Invierii Domnului binecuvantata de lumina sfanta sa aduca sentimente calde, bogatie sufleteasca si bunastare intr-un ou inrosit de iubire si intr-un cozonac delicios precum voia buna. Paste fericit! 🤗🐇
RăspundețiȘtergereAdevărat a înviat! Paște fericit și binecuvantat!
RăspundețiȘtergereAdevărat a Înviat!
RăspundețiȘtergerePaște Fericit,
cu sănătate și bucurie,
cu liniște și mulțumire,
alături de cei dragi sufletului tău,
îți urez și eu!
🙏🤗😘
Paște binecuvântat, cu bucurie si speranta! Sărbători frumoase alaturi de cei dragi! 🌺💐 Hristos a Inviat!
RăspundețiȘtergereCitesc deja de ceva timp, sunt foarte atentă la toate nuanțele impuse de iubirea adevărată, de iubirea jertfelnică, totală, de ridicare a făpturii umane la un nivel atât de simplu și curat, acolo unde ar trebui toți oamenii să dorească să ajungă și să înțeleagă cuvintele rostite de ISUS HRISTOS. Toți greșim, în diverse feluri, dar asta nu înseamnă să nu încercăm să devenim mai buni, să evoluăm în spirit și să lăsăm sentimente frumoase să ne călăuzească pe drumul adevărat al vieții noastre, spre iubirea necondiționată, oferită nouă de divinitate și univers!
RăspundețiȘtergeredesi se vrea a fi un articol aparent zglobiu...bag seama ca in el se "ascunde" oarecare profunzime... Felicitari
RăspundețiȘtergereEmotionanta poveste! Din cand, in cand, recidiveaza...
RăspundețiȘtergereEmotionanta poveste! Din cand, in cand, recidiveaza...
RăspundețiȘtergere