O TARA DE POVESTE : ZIUA COPILULUI... ZIUA POVEȘTILOR CU TÂLC

Azi e 1 iunie... ziua copiilor! Azi nu am să țin ”prelegeri” savante despre ce și cum vine vorba despre copilărie ... Nu, azi am să aștern câteva povești cu tâlc, taman bune de spus copiilor și de înțeles și pentru ăi mari... Poveștile plac tuturor copiilor. La drept vorbind din fiecare poveste avem ceva de învățat, dar cele cu tâlc, adică cu morală, sunt chiar recomandate dea fi spuse și explicate celor mici.

Leul și bărbatul

Un leu și un bărbat mergeau împreună printr-o pădure. În scurt timp, cei doi au început să se certe, fiecare susțînând că el și cei din specia lui sunt mult superiori celorlalți atât ca putere, cât și ca inteligență.

Tot mergând ei prin pădure, cei doi au ajuns într-o poieniță unde au zărit o statuie. Statuia îl reprezenta pe Heracles în timp ce rupea fălcile Leului Nemean.

„Vezi?! Atât de puternici suntem! Regele tuturor fiarelor este precum ceara în mâinile noastre!”, a spus bărbatul.

„Haha! Statuia a fost făcută de un om. Ar fi fost o scenă diferită dacă ar fi fost făcută de un leu, nu crezi?”, i-a răspuns leul.

Morala: Totul depinde din ce punct de vedere privești și de cine spune povestea. Ai întotdeauna încredere în propria voință și încearcă să judeci toate circumstanțele.

Importanța rădăcinilor

Doi vecini își cultivaseră propriile grădini de legume. Unul dintre ei era un profesor ieșit la pensie, iar celălalt era agent de asigurări foarte pasionat de tehnologie. Amândoi plantaseră legume diferite și așteptau să crească.

Profesorul le punea puțină apă și nu le oferea întotdeauna suficientă atenție, în timp ce vecinul său le punea apă din belșug și se ocupa zilnic de plantele sale. Legumele din grădina profesorului erau mici, dar arătau bine. Cele ale agentului de asigurări erau mari și verzi. Într-o noapte, o furtună puternică s-a abătut peste sat. A doua zi dimineața, cei doi vecini au ieșit să vadă dacă furtuna le-a afectat grădinile. Vecinul care era agent de asigurări a văzut cu groază cum toate plantele erau scoase din rădăcini și totul era distrus. Plantele din grădina profesorului însă nu erau deloc afectate, stăteau mândre în pământ.

„Amândoi am cultivat aceleași plante, eu chiar am avut mai multă grijă de ele decât ai avut tu de ale tale, le-am pus chiar și multă apă. Totuși plantele mele au fost smulse din rădăcini, în timp ce ale tale nu au pățit nimic. Cum e posibil?”, s-a întrebat agentul de asigurări.

Profesorul a zâmbit ușor: „Le-ai oferit plantelor tale multă atenție și apă, dar din această cauză ele nu au mai fost nevoite să muncească. Tu ai făcut ca totul să fie mai ușor pentru ele. În timp ce eu le-am dat doar o cantitate suficientă de apă și am lăsat ca rădăcinile lor să caute mai multă. Și, datorită acestui lucru, rădăcinile lor au mers în jos și asta a făcut ca ele să fie mai puternice. De aceea plantele mele au supraviețuit.”

Morala: Această poveste are o morală puternică și pentru părinți, deoarece copiii sunt asemenea acestor plante. Dacă li se oferă totul, nu vor înțelege că pentru a avea tot ceea ce au este nevoie de muncă intensă. Nu vor învăța nici ei să muncească și să respecte munca. Uneori, cel mai bine este doar să îi ghidăm, în loc să le dăm ceea ce cer.

Cel lacom nu este niciodată fericit

În Grecia Antică, trăia un rege pe nume Midas. Regele avea foarte mult aur și tot ce își dorea. De asemenea, Midas avea și o fiică extrem de frumoasă. Regele iubea foarte mult aurul, însă pe fiica sa o iubea mai presus de orice bogăție.

Într-o zi, un satir pe nume Silenus a băut peste măsură și a ajuns în grădina de trandafiri a regelui. Deoarece considera că satirii aduc întotdeauna noroc, Midas l-a lăsat pe Silenus să se odihnească în grădina sa până își revine, chiar dacă soția și fiica lui nu erau de acord.

Silenus este bun prieten cu Dionysus, zeul vinului. Pentru că a văzut că Midas a fost atât de bun cu prietenul său, Dionysus a dorit să își arate recunoștința față de rege.

Când l-a întrebat ce își dorește, Midas a spus: „Aș vrea că tot ce ating de acum înainte să se transforme în aur”. Deși Dionysus știa că nu este o idee bună, i-a respectat dorința lui Midas.

Fericit că dorința lui a fost îndeplinită, Midas a plecat în grădină și a început să atingă totul în jur. Acesta observa că tot ce atinge se transformă în aur. A atins un măr și mărul s-a transformat într-un frumos măr strălucitor din aur. Apropiații erau uimiți, însă toți erau fericiți să vadă atât de mult aur în palat.

Extrem de fericit, Midas s-a dus și a îmbrățișat-o pe fiica sa, pe care o iubea nespus, și, înainte să-și dea seama, a transformat-o într-o statuie de aur. Speriat, Midas l-a chemat pe Dionysus. Regele l-a implorat pe zeu să îi ia puterea și să-i salveze fiica. Dionysus i-a oferit atunci lui Midas singura soluție: să transforme totul la loc așa cum era înaintesă-și pună această dorință. În acest fel, regele ș0i-a învățat lecția și a trăit tot restul vieții fiind mulțumit de ceea ce are.

Morala: Să nu fii lacom. Nu trebuie să treci printr-o tragedie ca să te mulțumești cu ceea ce ai.