O duminică de poveste, într-o țară de poveste

Da, e duminică afară e (încă) frumos... și taman bine pentru a merge la vot... dar azi nu am să vorbesc despre vot... ci despre natură! Sunt plecat la Tușnad, într-o Românie de poveste...  și uitați cu cine m-am întâlnit deja...

Da... este vorba despre acel urs cu pată albă, localnicii l-au numit Șoni.... da cred că este mai curând acel urs... care mîncă ”unguri pe pîine”... și tare îmi este că deja s-a dat ”mobilizarea generală”, în desimea pădurii, că s-a auzit că vine Papa ... Francisc, la Șumleul Ciucului...și s-a pornit la drum... așa bătrânește!

Dar hai să vorbim de un alt loc, de vis... din țara asta...LACUL VULTURILOR... Sincer, oare câți dintre voi au auzit de acest lac? 

În Munţii Siriului, pe versantul Malaia, la o altitudine de 1.420 metri, descoperim Lacul Fără Fund sau Lacul Vulturilor cum este denumit într-o legendă povestită de Alexandru Vlahuță în cartea „România pitorească”. Oamenii locului spun că ar fi două legende ce vorbesc de acest lac aflat în sălbăticiune, unde turiștii ajung mai greu. Ei spun că „aici veneau primavara vulturii pentru a bea apa ca să întinerească şi tot aici îşi învăţau puii sa zboare. A doua legendă spune că un cioban şi-a aruncat bâta în apa lacului şi a plecat. După un an de peregrinări îşi regăseşte bâta în Dunăre şi, mistuit de dorul mioarelor şi al locurilor natale, se întoarce acasă”.Lacul se află în apropierea localității Gura Siriului din comuna Siriu, județul Buzău, pe suprafața comunei Chiojdu. Nu departe de lac este și localitatea Carasna – Sita Buzăului judeţul Covasna. Adâncimea sa maximă este de doar 2,5 m în ciuda denumirii sale! Pe malul lacului se află cabana de vânătoare „Lacul Vulturilor”, închisă pentru turiști, iar la 50 m de cabană se află un izvor cu apă potabilă. Există şi alte poveşti legate de acest lac. Se spune că “oamenii au construit un drum pe sub lac în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru a induce în eroare armata germană, iar tancurile ce au intrat pe acel drum nu au mai ieşit la suprafaţă niciodată.” O altă poveste spune că “locuitorii din satele de la poalele muntelui îşi aruncau în lac bogăţiile de frica tătarilor ce ştiau că aceşti localnici erau bogaţi. Oamenii rămâneau cu gândul că le vor recupera după trecerea cotropitorilor, dar nimeni nu a mai găsit nimic”. 

În apropierea lacului sunt și Munții Buzăului pe ai cărui versanți stâncoși se găsește singurul loc din această zonă unde pot fi văzute caprele negre.

Acum, lăsând gluma la o parte, am ajuns să mă mândresc cu urșii noștrii... SUNT MULT MAI CIVILIZAȚI DECÂT LOCUITORII ACESTEI ”ȚĂRI DE POVESTE...  FĂR DE VESTE..” Aceștia nu atacă ”sălbatic”, că poate vede și ”grațioasa” de la Mediu... 

”Ș-am încălecat pe-o șa... ș-am spus povestea... mea. A mea...și numai, a mea”