POVESTEA LUI 13 ȘI A CEASURILOR RELE

SINCER CRED CĂ PUȚINI, CHIAR FOARTE PUȚINI DINTRE NOI, ȘTIM CU ADEVĂRAT, CUM STĂ POVESTEA SINTAGMEI: ” MARTI 13, TREI CEASURI RELE...”!? ȘI, CĂND TE GĂNDEȘTI CĂ, ÎN FOND, ÎN SPATELE ACESTEIA STĂ O REALITATE... LEGATĂ DE SINGURUL MARE DOMNITOR ROMĂN... CARE A FĂCUT UNIREA PRINCIPATELOR: MIHAI VITEAZUL! 

Vă propun a da timpul înapoi... 13 noiembrie 1594... Cronicile vremii spuneau că, taman atunci era ”o vreme potrivnică și tare urîcioasă, cu un frig tăios”! Ei bine atunci... Mihai a anunţat toţi cămătarii abjecți ce foşgăiau pe la noi aduşi de migranții turci musulmani obsceni împreună cu ţiganii că le va da plata, i-a chemat la Târgovişte, într-o casă de patrimoniu, după care a pus tunurile pe ei şi le-a dat foc. Cei care au scăpat de tunuri şi de foc au fost ciuruiţi şi tocaţi de Garda lui Mihai. Garnizoana turcă a fost şi ea distrusă după care Mihai Viteazul a pornit atacul generalizat asupra tuturor redutelor turceşti.

A băgat la vremea aia un scurt , dar atît de eficient speech, unul  meseriaş, care și azi ar fi bine de reţinut pentru cei ce pot memora peste trei cuvinte: 
“Mă liberez în fața lui Dumnezeu și a voastră de toate îndatoririle și închinăciunile de până acum. O viață avem, români, și o cinste; deșteptați-vă, că am dormit destul.” Evident că,  la final,  Domnitorul Mihai moare, trădat şi hăcuit, dar una peste alta a încercat şi el câte ceva, cât a putut el. Deci... 
Veşnică pomenire celui mai mare - avea peste 2 metri - domn al românilor, de pe vremea când erau încă români pe aici, acum sunt nişte scovergi belite ce nu pot nici măcar să arunce cu ouă,  

într-un sediu de bancă, d-apoi 
să-i  m-ai dea și foc! 

Ba mai mult, MAJORITATEA țin cardurile la piept, pe post de Biblie.