sâmbătă, 6 octombrie 2018

POVESTEA REFERENDUMULUI ”CĂND VIN... DUPĂ TINE”

AZI...SI DE CE NU, POATE CA ȘI MÎINE O PARTE DINTRE CEI SPĂLAȚI BINE PE CAP... CĂCI DE CREIER NU POATE FI VORBA... CRED CĂ O SĂ MEARGĂ, ÎNCOLONAȚI, AU POATE ”NU”, LA VOT! PENTRU UN REFERENDUM DOAR DE EI ȘTIUT ȘI ”BINECUVĂNTAT”!
  • SĂ NU UITĂM NICICĂND SĂ IUBIM... NU TRANDAFIRII
Ci doar REFERENDUMURILE... Căci, de la Ceaușescu încoa, doar de asta avurăm parte: parcă acolo la Ceaușescu votam pentru DEZARMARE! Azi, nu  avem de ce vota asta, căci deja suntem ”OLEACĂ” doar atît... în fundul gol, în fața unei invazii dinspre Răsărit! Căci, nu-i așa, poate  că ați uitat, dar SOARELE numai de acolo Răsare: iar ”Beiul” Cantemir, al Moldovei... să nu uităm că află chiar pe pielea lui ... CE, dar mai ales CUM vine ”PRETENIA” cu ... Răsăritul!!! 
Tot pe acolo, asta dacă nu furăm ”prea” gazați” de Presa ”răuvoitoare”... comunitățile LGBT cam și-o iau ”TĂICUȚĂ”,  dar și biată ”MĂICUȚĂ” 
intr-una de la ”Bu(r)lan”! A se vedea finala CM de fotbal, cu acei PROTESTARII!? Sau am uitat cumva atît de RPD? Vorba aceea: ”PE REPEDE ÎNAINTE... SĂ NU AFLE DUȘMANUL...”

  • DIN PĂCATE AZI... UITĂM PREA RPD... DE IERI...

... Și atunci mă întreb: DACĂ AZI UITĂM... VOIT AU BA... MÎINE, SE PREA POATE CĂ VOM APLICA DICTONUL: ” MAMA TA DE COPIL, EU TE-AM FĂCUT... EU TE OMOR?” Sau, poate vom vrea a sta  și a cugeta înainte de a ne spăla pe MÎINI, nu precum PILLAT din Pont... și ne vom întreba: ”CUI FOLOSEȘTE?” Dacă (TOTUȘI) veți face un astfel de exercitiu.... rog a căuta a vă inspira din acest text, tot așa cum și E.U unul am făcut-o: ”Este prima dată din 1990. Nu doresc ca referendumul să fie valid. În măsura în care se va reuși modificarea Constituției, a doua zi nu se va schimba nimic. Și totuși se va schimba totul. Pentru că va veni la un moment dat o altă inițiativă. Prima dată despre avort. După, despre religia de stat. Apoi, despre pedeapsa cu moartea. Despre romi. Despre utilizarea steagului. Despre intonarea imnului. Despre școlile maghiare. Fiecare referendum va avea succes. Cei care vor vota se pot bucura. Dar într-un final, va fi un referendum și despre bucurie. Despre ce poți să te bucuri, prietene. Și și despre când poți să plângi. Am foarte multe argumente să spun că asistăm la praf în ochi.
E deturnare. E ură. Nu e creștinism. Mulți alții au scris asta, tineri, și mă bucură faptul! Până când am voie să mă bucur. Nu voi scrie acum un text lung. Am găsit o poezie. Poate din acest motiv nu voi vota. Recunosc, nu a trebuit să caut mult. Știam cine a scris-o. Mai demult, pe aici pe acolo, poezia a fost afișată pe pereți.”
Și mă opresc a mai cita din acest text, scris și simțit mult mai ROMÎNEȘTE decît ar fi făcut-o alți ”FRAȚI” și ”SURORI”.... și am să închei cu povestea unui PASTOR german ... Friedrich Gustav Emil Martin Niemöller! Cu siguranță că mulți dintre noi, cu precădere cei tineri (încă) NU AU AUZIT de acesta!Iată pe scurt cine a fost acesta: Un teolog german. Între anii 1938-1945 a fost într-un lagăr de concentrare dar într-un final a rămas în viață. Se spune că nu au dorit să facă un martir din el. A scăpat, cum s-ar spune. Numele preotului a fost Martin Niemöller, pastor luteran, și a fost unul dintre liderii Cultului Credinței, la un moment dat președintele Consiliului Ecumenic al Cultelor. A fost și poet.
  • ÎNAINTE DE A PLECA...

Înainte de a decide dacă îmbrăcăm hainele de sărbătoare ca să mergem la vot, să citim această poezie! Bineînțeles să-l citim  doar ca o poezie, nu ca un text de campanie! Și nu vă speriați, nimeni nu e aici nazist, nu e comunist șamd. Aceasta este doar o poezie. O metaforă. Mai mult, textul cunoaște o serie de variante, dar este adevărat că esența ei este aceeași. Repet, este vorba de un text cunoscut. Totuși, nu strică să o privim un pic...


Prima oară au venit...

Prima oară au venit după socialişti, iar eu nu am ridicat glasul în apărarea lor –
Pentru că nu eram socialist.
Apoi, au venit după sindicalişti, iar eu nu am ridicat glasul în apărarea lor –
Pentru că nu eram sindicalist.
Apoi, au venit după evrei, iar eu nu am ridicat glasul în apărarea lor –
Pentru că nu eram evreu.
Apoi, au venit după mine – dar nu mai rămăsese nimeni să ridice glasul în apărarea mea.
  • Ce vă doriți... cu ADEVĂRAT?

Dacă ați citit poezia ... E.U unul vă mulțumesc sincer! Azi, dar și mîine, pe o astfel de temă ... Prefer să stau să lenevesc în papuci și să mă amuz de Costa Rica, că de ”Coasta” lui Nuții nu am de ce ! Oricum... DEPINDE DOAR DE VOI: CE VĂ DORIȚI, CU ADEVĂRAT!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu