TITO A MAI CĂȘTIGAT (ÎNCĂ) O DATĂ!

DE DEPARTE CEA MAI IUBITĂ ECHIPĂ, DE CĂTRE DIVINITATE  A MONDIALULUI ĂSTA, CU MIROS DE VODCĂ ȘI MUZICĂ DE CAZACIOC ESTE DE DEPARTE CROAȚIA! AM VĂZUT UN SFERT DE SEMIFINALĂ DE POVESTIT COPIILOR SAU NEPOȚILOR... ȘI-N CARE UN SINGUR OM DE PE PLANETA ȘI-AR FI DORIT CA ”SBORNAIA” SĂ MEARGĂ MAI DEPARTE: NU-I SCRIU NUMELE,  PENTRU CĂ, ORICUM E UȘOR DE DEDUS!

CU SIGURANȚĂ CĂ DE LA ULTIMUL IVAN DE PE ÎNTINSUL STEPEI RUSE... ȘI PÎNĂ LA VLADIMIR VLADIMIROVICI ȘI-AU DORIT O SEMIFINALĂ CU PERFIDUL ALBION... DE CE ? SIMPLU... PENTRU CĂ AVEAU DE LUAT DOUĂ REVANȘE: BOICOTUL U.K LANSAT ÎNAINTEA EVENIMENTULUI ĂSTA ATIPIC. DAR ȘI PENTRU CĂ ANGLIA DIN 66 REUȘISE SĂ CĂȘTIGE CU UN GOL... INVENTAT, DAR CULMEA VALIDAT DE UN (FOST) TUȘIER SOVIETIC!

• Povestea(mai putin) știută  din 1966

Cert e că Anglia şi Germania au ajuns în finală, unde s-a petrecut cel mai controversat moment al Cupei Mondiale. Pe 30 iulie 1966, 100.000 de oameni au pătruns în tribunele stadionului Wembley, convinşi că Anglia va învinge Germania, o formaţie totuşi mai bine cotată, în rândul căreia strălucea un tânăr de 20 de ani, cu stofă de lider, pe nume Franz Beckenbauer. Englezii mizau şi ei pe nişte coloşi: căpitanul Bobby Moore, Jackie şi Bobby Charlton, portarul Gordon Banks şi atacantul Geoff Hurst. Nemţii au deschis scorul repede, prin Haller, Anglia a egalat prin Hurst şi a preluat conducerea prin Peters. Germania a făcut 2-2, gol Webber, în ultimul minut regulamentar şi aşa s-a intrat în prelungiri. Unde a venit minutul 101. Alan Ball a întors o minge în careu, iar Geoff Hurst a tras cu sete de la opt metri. Mingea a lovit transversala şi a căzut, revenind în teren. Tot stadionul a urlat „Goool”, englezii au sărit în sus de bucurie, nemţii au dat din mâini în semn negativ.

Și uite cum deveni acest Bakhramov, eroul englezilor, duşmanul nemţilor! Centralul elveţian Gottfried Dienst era indecis. Să valideze sau nu golul? S-a îndreptat către tuşierul rus Tofik Bakhramov, care plecase glonţ spre mijlocul terenului, ca după un gol valabil. Cei doi au discutat, iar rusul a garantat golul, spre nemulţumirea germanilor, care se consideră şi azi nedreptăţiţi. Ei au căzut psihic şi au mai încasat un gol de la acelaşi Hurst, care a devenit primul fotbalist, autor al unui hatt-trick într-o finală de Cupă Mondială. Bakhramov, care provenea din Azerbaidjan, a susţinut până în 2003, când a decedat, că e convins de faptul că mingea a intrat în plasă. El e văzut ca un erou în Anglia şi ca un duşman în Germania, chiar şi acum la aproape 50 de ani de la acea controversată fază. Regina Elisabeta a II –a Angliei i-a decernat lui Bakhramov titlul „Fluierul de Aur”, o distincţie pe care o primeau doar centralii, chiar dacă în 1996 specialişti ai Universităţii din Oxford au făcut un studiu, conform cărora, susţin ei, mingea nu ar fi depăşit linia porţii.

Tofiq Bakhramov e văzut ca un idol şi în ţara natală. Stadionul naţional din Baku, cu o capacitate de 30.000 de locuri, a primit numele său, şi tot în capitala Azerbaidjanului, a fost dezvelită în 2005 o statuie, cu ocazia unei ceremonii la care au luat parte Michel Platini, Sepp Blatter dar şi Geoff Hurst, marcatorul golului care i-a adus notorietate azerului. Chipul lui Bahramov apare şi pe timbrul de 1.500 de manat, emis de serviciul poştal din Azerbaidjan . 

ȘI... UITE CUM, NECUM, ISTORIA LE MAI JUCĂ RUȘILOR UN MIC ”RENGHI”... ȘI CROAȚIA LUI TITO... ”TRIȘĂ” ȘI ACUM,  LA RULETA RUSEASCĂ... IAR REVANȘA RUSĂ SE AMÎNĂ!CUM AR SPUNE UN AMIC DE AL MEU: FRĂȚIA TRABUCELOR... NU CUNOAȘTE GRANIȚE: NICI PE CEA A TIMPULUI, DAR NICI A ISTORIEI!