POVESTE TRISTĂ DE PRIMĂVARĂ... ”NAȚIUNE”

AZI, LUMEA ASTA ÎMI PARE ȘI MAI SĂRACĂ... DECÎT PĂNĂ ACUM! PE LA ORA 10... DIN EL  NU VA RĂMĂNE DECĂT O SENZAȚIE... O VOCE!UNDEVA ÎN GERMANIA, UN AMIC DE AL MEU, MULT MAI TĂNĂR... CARE AVEA ȘI EL UN POST DE RADIO ONLINE... A ZBURAT CĂTRE LIBERTATE! PENTRU TINE AMICUL MEU DIN GERMANIA SUNT ACESTE RĂNDURI... 

Realizatorul de radio şi televiziune Andrei Gheorghe va fi incinerat sâmbătă, 24 martie. Sincer, nemilor, caustic, arogant, pragmatic, cinic, exploziv, imprevizibil, curios, rebel, noncoformist, loial, memorabil, hulit de mulţi, iubit de mulţi, vocea FM-ului românesc, acestea sunt doar câteva dintre cuvintele scrise în dreptul numelui Andrei Gheorghe de prieteni, colegi şi admiratori. De asemenea echipa radioului născut de acesta echipa Radio Guerrilla a anunţat că o parte din mansardă va purta numele lui, în semn de omagiu: „Ştim că o să te enerveze asta, dar n-am putut să ne abţinem. Eşti printre noi, eşti în noi. Te iubim. Şi-ţi mulţumim din suflet că sîntem Oameni de Radio datorită ţie, că ne-ai învăţat cea mai frumoasă meserie din lume. Că ne-ai învăţat. Că ne-ai certat pe fiecare dintre noi, că ne-ai învăţat. Că simţim. De ce ai plecat, numai tu ştii, ca de obicei. Că doar nu o să dai tu explicaţii cuiva.“

• Ce ne mai rămîne de la el... NAȚIUNE?!

Pe pagina de Facebook a lui Andrei Gheorghe apare şi un mesaj emoţionant: „Salutare, naţiune! Fiul tău Andrei a plecat dintre noi, a plecat aşa cum a venit, ca o explozie care nu ştie să ceară voie la nimic. Fiul tău Andrei a fost şi fiu rispitor, şi cel mai blajin creştin. Fiul tău nu s-a temut să fie liber, să spună ce crede, să trăiască cum crede. Şi-a iubit copiii, familia şi femeile, radio-ul, tv-ul, presa scrisă şi online-ul, filmele şi toate manifestările culturale inteligente. Iubea şi ştiinţa sau poate mai degrabă o respecta, nimic din ceea ce merita nu a scăpat neiubit de Andrei. Şi da, ştia să certe pe măsura iubirii sale, putea certa de la cel mai mic puradel până la tine, Naţiune. Certa somând o schimbare, nu-i făcea plăcere, spera ca ceilalţi să înţeleagă, să evolueze, să crească, chiar şi împotriva dorinţei sau putinţei lor. Aşa era el, Naţiune, fiul tău Andrei, iubitul meu bărbat, minunatul lor tată şi senzaţionalul vostru coleg mai mare, dar nu atât de mare încât să fi trebuit să plece... Stătea prost cu răbdarea, s-a grăbit....“