POVESTEA IPOCRIZEI... LA ROMÂNI

Cred că de cuvântul IPOCRIZIE...am auzit cu toţii... de acest lucru am pomenit şi E.U. la o emisiune TV, din Iaşi... şi  unde moderatorul, un distins ex coleg de presă... nu-i venea parcă a crede că "JE" mi-am permis a pomeni de aşa ceva... mai ales când venea vorba despre IPOCRIZIA existentă în presa autohtonă... Totuşi, chiar şi aşa zişii jurnalişti, nu sunt altceva decât OAMENI... pardon, purtători de C.I, pe persoane fizice.... 

Dar, hai să o luăm cu ÎNCEPUTURILE, deci să definim, ori măcar a ÎNCERCA  a defini acest CUVÂNT....

IPOCRIZIE… Căci da...  acest cuvânt defineşte indiscutabil una din cele mai importante caracteristici din vieţile românilor…

Da, ipocrizie…  după ce se dau creştini practicanţi de îţi vine să zici că pioşenia este cu mult mai prezentă decât prostituţia vezi că, fie că e vorba de 1 Decembrie, fie că e vorba de 1 Mai, ambele picând în post,  vezi cum românul se rupe în figuri... pe la iarbă verde , sau pe la terase şi bagă în el mititei... de-l ia cu salvarea. În spaţiul mioritic, ipocrizia ia mai multe forme… 

• PRIMUL exemplu:
  

O formă extrem de perversă  de exemplu este cel care priveşte realaţia noastră cu Moldova, de peste Prut… Cică România, ar avea  ziua Naţională în 1 Decembrie, taman ca să îşi amintească de perioada aceea, în care toţi românii trăiau în aceeaşi ţară. 

Mă uitam cum, o dată,  o amărâtă venită din Moldova, de prin nord, ca să facă şi ea rost de un bănuţ vindea nişte mărunţişuri … un pic mai scump de cum le cumpărase, de la Chişinău. Ce să vezi? Nici vorbă de atitudinea de frăţietate, cu care se face paradă… Ce m-a uimit a fost faptul că, un individ, cu petic în turul pantalonilor vechi, o privea cu dispreţ, deşi femeia era mult mai bine şi mai curat îmbrăcată decât el … ba ăla i-a mai şi spus vreo două vorbe „de duh”; asta, de parcă din cauza ei era el sărac… Şi nimeni nu i-a tras acelui ipochimen vreun picior în dos,  şi nimeni nu l-a luat de mână ca să îl îndepărteze de acolo… ABSOLUT nimeni… Dar, nu mă miră...căci IPOCRIZIA la  românii încalcă postul paştilor : noi mâncăm mititei, chiar în Postul Paştilor…

Da, şi asta... în ACCEPŢIUNEA mea se numeşte...  IPOCRIZIE... 

• AL DOILEA (secondo) exemplu:
  

Mai apoi... am urmărit un documentar despre nişte români plecaţi la muncă în străinătate... "ACTORII" principali erau cam aşa: un băiat sărac din Lupeni, care lucra ca spălător de maşini ziua şi noaptea doarme sub un pod (ca sa poată trimite cât mai multi bani acasă) şi o asistentă medicală şi care pleacă de la o viată bunicică în Constanţa (casuţă măricică, familie iubitoare) în Anglia, pentru că, asa ar câştiga “10 times as much as she earns in Romania”.

Documentarul (prin vocea naratorului sau a personajelor) se străduieşte să explice  cum că România e frumoasă, că nu toată lumea o duce foarte rău, că mulţi români vor doar sa muncească, că cei care fură şi fac trafic de persoane sunt doar oile negre ale ţării. Deci, mesajul devine ceva mai clar: 

Dacă pleci din Romania unde AI(avea) ceva – dar viata ta e grea, nu vrei sa pleci undeva; unde e la fel de greu sau mai rau, dar mai esti si printre straini?!

 Pe de altă parte, daca pleci de la NIMIC, ORICE e mai bun decât nimic. Asta nu inseamnă că, ORICE-ul asta din Anglia, chiar ţi se pare raiul pe Pământ....O FI, SAU NU O FI.... şi asta o formă de... IPOCRIZIE?! (întreb doar).... 

    În loc de vreo CONCLUZIE partinică... vă ofer ceva din CULTURA japoneză, în imagini, însoţite de cuvintele celei care a fost ILEANA VULPESCU:"consider că omenirea e condusă de o ipocrizie fără margini şi fără leac”