E sâmbătă... e final de PATIMI... ale noastre, ale tuturor. În fiecare an.... aşa credem, aşa sperăm! Dar, din toată această săptămână... cea mai importantă este JOIA... Iată şi de ce....
Joia Mare! Toți trecem pe aici!! Când rănile adânci te ajung din urmă începi să taci. Tacerile sunt bune pentru vindecarea sufletului..
Am început să tac. Durerile sufletești încep să mă doară fizic de acum..Cred în Rai și Iad.. dar stiu că pentru mine Iadul este locul în care iubirea nu există.
Așa că atâta timp cât mai cred în iubire, știu că n-am cum să fiu în Iad.. încă...
Bună dis... de dimineaţă!... De săptămâna viitoare voi vorbi despre o carte, a unor amintiri, legate în vorbe.Adică, despre noi... oamenii...sinceri şi dedaţi "ISPITEI"!
