Azi... imi căzu în mână o carte interesantă: despre oameni şi fapte din Bucureşti. Cartea se numeste aşa: "Amintirile Bucureştilor. Povestea Berii"... Iar restul, depinde doar de dumneavoastră, cititorii mei
"Acum trei veacuri, pe meleagurile românesti, băutura era ultima alinare a celor condamnaţi la moarte. " ... Aşa susţine cartea respectivă: iar locul de execuţie era Târgul Moşilor, care pe atunci era asezat, in aproprierea Bisericii cu Sfinţi. Un cronicar al acelor vremuri descria cam in felul acesta, toata acea procesiune: "tuturor celor care ii intalneste acesta le zice <Iertati-ma fratilor>; la care fiecare ii raspundea, cam asa < Sa fi iertat>L afiecare crasma pe langa care trecea, femeile ii ieseau in cale, cu cani pline vin si il indeamna a bea vartos, iar asta ca sa nu-l cuprinda teama de moartea care va veni".
Berea, mult timp, a stat în "umbra" vinului, asta până când, filoxera puse pe butuci licoarea lui Bachus... iar cramele fuseră înlocuite cu berării. Aşa se face că, Bucureştiul, cu aerul acela oriental intrase în Europa, tocmai pe uşa din faţă, din cauza unei maladii: FILOXERA!
Berea a devenit, fulgerător un BRAND şi s-a aliniat imediat marilor oraşe cosmopolite consumatoare de asa ceva. Dar unele oraşe, cele de sorginte germană, ori de influenţă germanică "promovau" de zor această nouă licoare. Dar, ca un paradox al sorţii, în acea perioadă, se simte şi o creştere a elementului francez, mai ales cel lingvistic.
- EPILOG... unde mai beau românii?!
Simplu...iată cîteva propuneri: PIVNITA, VINĂRIE, CRAMĂ, BISTROU, GRĂDINĂ(cîte mai se există), ZAHANA, LĂPTĂRIE... şi TRACTIR. Iar cei mai pauperi, numeroşi, pe zi ce trece ... direct pe BANCĂ, dar nu la BANCĂ... în parc!
