Prietenia... o "ciudată" poveste: una între MIT şi REALITATE

Nu ştiu de ce, taman azi, îmi veni a scrie despre PRIETENIE?! ... Voi, iubiţii mei cititori, voi de ce aţi face-o?! Spre exemplu, ştiaţi că există... "stipulată prin lege"... chiar... o astfel de zi?! Unii zic că ar trebui sărbătorită la o dată, 30 iulie, ca anul acesta... alţii, din contră, că ar fi mult mai bine a o sărbători în prima duminică a lunii august!

 

Uite, dacă nu mă credeţi... vedeţi ce zic, cei de la Wikipedia: "Ziua internațională a prieteniei este proclamată, din 2011, ca ziua în care se sărbătorește la nivel mondial prietenia între oameni, țări și culturi. Are loc, anual, în prima duminică din luna august" La nivel global, ONU proclamă 9 iunie ca Ziua Prieteniei – un eveniment mai popular decât oficial, dar cu o acceptare largă în societate."

Eu am decis însă să rămîn "FIDEL"; nu CASTRO... acestei date; de 30 iulie...   Data de 30 iulie marchează, anual, Ziua internaţională a prieteniei. A fost adoptată de Adunarea Generală a ONU, exact la 27 aprilie 2011 ...

Am două variante a definiţiei PRIETENIEI... una PERSONALĂ; iar cea de a DOUA ... am găsit-o în slova lui ION PRIBEAGU....  Care stă "aninată" la începutul poeziei sale... "DE ZIUA MEA..."

 

"Aş fi dorit iubiţi prieteni,

de ziua mea, care a fost ieri

Să mi se împlinească una

din mult râvnitele plăceri.

Să fac o masă ca-n poveste,

să vă invit pe toţi la mine

dar n-am saloane atât de multe

și scaune am prea puţine.

Aveam în teatru o pleiadă

de talentaţi actori ş-artiste,

cărora le-am scris cuplete, skeciuri

și roluri prime în reviste,

Am împărţit cu ei succese

și flori, ş-aplauze, fericit,

dar nimeni n-a trimis o floare

și nici o vampă n-a venit!.....

 

.....  

 

Guvernul n-a bătut medalii

sau mărci poştale să-mi consacre,

cu Treanca fleanca mere acre,

și nimenea din toată lumea

nici din Paris sau Botoşani

nu mi-au trimis o telegramă

cu trei cuvinte: La mulţi ani!

Şi nu ştiu cum târziu în noapte

cum stau cu gândul dus spre stele

și-mi povesteam de unul singur,

despre campaniile mele,

Cum am învins în luptă cruntă

cu mărăcinii şi scaieţii

și le-mpleteam cu haz şi patos

că se strâmbau de râs pereţii.

Deodată, fulger, mi-am dat seama

că dintre toţi ce i-am dorit

de ziua mea să-mi spună o vorbă

de duh. Nici unul n-a venit.

Şi m-am trezit ciocnind c-o sticlă

cu vin de la Ieruşalaim

urându-mi:- să trăieşti Ionică!

Ad mea ve esrim! Lehaim!"

 

Pe cea de a doua ... VARIANTĂ... o postez aşa, ca o ADUCERE aminte... şi ar arăta cam în felul acesta:

 Mulţumesc că aţi ales a mă citi... Pentru azi am pastrat şi o urare; una din PARTEA... mea: