OCAUA LUI CUZA... ȘI POVESTEA LUI LITĂ... LITĂ PERNIȚĂ

Nu mai este pentru nimeni un secret că, taman marți, noi ”Rumânii” o să sărbătorim ziua UNIRII.Și, la fel de mult, inca mai cred ca foarte multi dintre noi știu,  cunosc... ori poate au auzit povestea cu "OCAUA LUI CUZA". Ceea ce cu siguranță că, (INCÂ)nu ați auzit este povestea lui LIȚĂ; LIȚĂ PERNIȚĂ!

Astăzi ...  eu trec pe lângă el, îi pun 10 lei în cutia de carton, din față și îl întreb amical, dar fără să aștept neapărat, vreun răspuns:

– Ce mai faceți?
 
 – Stau de șase! zice el șoptit, aproape conspirativ, uitându-se repede în jur ca și cum s-ar teme să nu fie surprins.
 
– Păi de ce? îl întreb curios să-i aflu jocul pentru că nu pare tocmai locul în care să se producă vreo infracțiune
 
 – De prost!...  zice el.
 
– Era la noi în sat, un băiat, cu doi ani mai mare ca mine, Liță Perniță îl strigam, un copil bolnăvicios, cu carnea moale, care adormea și la școală și la joacă. Avea și picioarele rășchirate uite-așa! (îmi arată cu degetele oase, cât de crăcănat era Liță). Ta-su avea o livadă bogată și când mergeam acolo la furat de pere ori de gutui îl luam și pe Liță să stea de șase, să nu cumva să vie ta-su să ne prinză. Când ieșeam cu traistele pline îi dădeam și lui o fructă că, ăla care stă de șase, întotdeauna primește mai puțin. Așa de prost era bietul de el, că se bucura de gutuia aia furată, chiar din curtea lui… 
Eu, aș  fi plecat dar, mi-e clar că moșul mai avea ceva de spus. Ba chiar se ridică pentru a da greutate cuvintelor lui...
  
– Uită-te la mine, am aproape nouăzeci de ani… și n-am știut până acum că eu sunt Liță Perniță. Mă bucur de pensia pe care mi-o dau din munca mea, de mersul gratis cu ITB-ul și de două buline la preț redus și stau de șase să fure ei până nu mai pot căra! ... Apoi, acesta, se așază din nou, pe scaun. 
 
- Sănătate bunicule! zic eu… Și eu stau de șase, cred că stăm toți de șase!
– Mergi sănătos, Liță! spune el
Are dreptate bătrânul. O țară întreagă stă de șase ca să se poată fura pe ea însăși!