duminică, 23 octombrie 2022

POVESTE DUMINICALĂ... CU VLAD DRĂCULEA

 

Să aveți o toamnă frumoasă, la o cafea, cu pace, în liniște... alături de cei dragi. Duminică binecuvântată. Povestea mea de azi, vine taman taman, din Câmpulung Muscel, un oraș ”arestat”, sper vremelnic, de o tanti blondă, care cândva se dădea mare ”formatoare” TV, dimpreună cu un altul, zic gurile rele ...și care strigau, cât îi țineau bojocii: ”România, te iubesc!”. Dar azi, din acel strigăt nu a mai rămas decât... ”România te (mai) iu(m)besc?!”

Dar să revin, povestea de azi, am ”furat-o” de la amicul Willy Petry, care a dorit a o lăsa posterității, de aceea cred că a postat-o pe al lui cont de Facebook, asta ca, nu cumva ”Zucker” berii să apuce a-i șterge povestea. Dar, hai că tot o lălăiesc... iată, povestea mea, duminicala...

”Nu știu dacă ați luat în considerare un lucru? Mai devreme sau mai târziu o să se ivească posibilitatea, datorită efervescenței științei actuale, să putem explora timpul în tot spectrul său. Putem bunăoară, să călătorim în revers, cercetând trecutul cu ochii noștri sau vom putea admira viitorul măreț care se întrezărește, înainte să-l trăim cu adevărat. Elon Musk deja se ocupă în secret de asta. Cu alte cuvinte, o să avem șansa să ne întâlnim nas în nas cu străbunii noștri. Hai să-l alegem în periplu nostru de astronauți ai timpului, după o alegere mai mult sau mai puțin aleatorie, pe faimosul voievod valah, Vlad Draculea. Țepeș a fost doar o porecla deloc agreată.
Imaginați-vă că îl priviți în ochi cu multă emoție, simpatie dar și cu un oarecare tremurat incontrolabil al picioarelor, dar e de înțeles. O să încercați să-i adresați cu stângăcie câteva cuvinte de introducere într-o limbă română modernă, clară și corectă. Credeți că e de ajuns? Credeți că Vlad v-ar înțelege pe deplin!?
Eu vă garantez că nu. Cu cât o să lungiți fraza, cu atât voievodul ar fi mai nedumerit, neînțelegând decât, posibil, doar 60% din cuvintele tale și dacă nu reușeșți să te faci înțeles pe deplin în câteva clipe, nemaliuând în considerare chestia incredibilă cum că tu ai fi venti dintr-un timp viitor... (va fi luată drept minciună), îți vei lua o țeapă cât Casa Poporului de mare. Motivul!? Limba română, ca orice limbă, s-a transformat, modificându-se pe alocuri considerabil. S-a încărcat de neologisme, s-a modificat frazeologic, sintaxa și ea modificată, se scurtează cuvintele printr-o simplificare excesivă. De...planeta se grăbește. În curând o să ne exprimăm exclusiv în manieră digitală, doar prin emoticoane. Minimalismul o să afecteze inclusiv limba vorbită cât și cea scrisă.
Dar dacă totul ar decurge conform programului, probabil că Vlad ar începe cu o întrebare: ,,Au mai escie acel coboc den aur asiedat la porânceale meale, la făntona den Trugovişte? "
Este că n-ați înțeles!?
Dar eu pentru că am înțeles întrebarea, o să-i răspund fără să mă mai complic în valahă, în felul următor: ,,Măria ta! Pocalul de aur a mai rămas 20 de ani după plecarea Măriei tale la cele veșnice, dar până la urmă tot s-a furat. Mai rău e, și-mi vine greu să-ți spun, că între timp s-a furat nu oricum ci ca-n codru, dar nu numai de turci, pentru că trebuie să afli de la mine că imperiul lor s-a prăbușit la un moment dat, dar au venit alții și mai răi. Foarte multe lucruri s-au furat de atuci, inclusiv pădurile în așa hal încât abia, abia ai mai putea ciopli țepe pentru vrășmași. S-a furat tezaurul țării. S-au furat fabrici, uzine și teritorii. Mai nou, am rămas fără de constituție. Măria ta, e mare jale în viitorul de unde vin!"
Am să va las mai jos un link către o pagină de unde puteți lua informații utile despe graiul românesc arhaic și dacă o să-l învățați bine, o să-i spuneți voi și mai multe Măriei sale.”
 
Vă urez succes si să nu vă luați țeapă, că are el (destule)!
https://ro.wiktionary.org/wiki/Wikționar:Listă_de_arhaisme_românești#L

34 de comentarii:

  1. Daaa, foarte interesanta povestea. Cine are ochi sa citeasca e ok, dar si mai bine ar fi sa inteleaga. Nu stiam ca mai sunt si astfel de bloguri... succes!

    RăspundețiȘtergere
  2. Bine punctat totul, bine scrisa... atata ar mai putea fi adaugat. Cine are urechi... sa auda, asta e intrebarea(mea)?!

    RăspundețiȘtergere
  3. Nimic mai simplu, dar si mai ADEVARAT! ...

    RăspundețiȘtergere
  4. E totul, din pacate, ffff adevarat! Dar acum, ca un OMAGIU pt acel oras, va rog a-mi permite a scrie ceva, din Toparceanu... Nu ca, nu ar fi corect ceea ce ati scris... ba da, numai ca toamna asta imi pare atat de meditativa, incat:
    A trecut întâi o boare

    Pe deasupra viilor,

    Şi-a furat de prin ponoare

    Puful păpădiilor.

    S-a ivit pe culme Toamna,

    Zâna melopeelor,

    Spaima florilor şi Doamna

    Cucurbitaceelor…



    Lung îşi flutură spre vale,

    Ca-ntr-un nimb de glorie,

    Peste şolduri triumfale

    Haina iluzorie.



    Apoi pleacă mai departe

    Pustiind cărările,

    Cu alai de frunze moarte

    Să colinde zările.




    Atat...Duminica linistita, dar si binecuvantata!!!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Chiar faină povestea ta... Scriu din Scoția... imi aduce aminte, povestea ce azi, de cantecul lui Andrieș, despre țepe.Și anume că: Noi românii avem țepe pentru toată lumea
    Iata... ceva, pe cat de haios, pe atat de ”periculos”:
    La curtea lui Vodă e şedinţă mare,
    Stau boieri pe scaun, stau şi în picioare,
    Se discută probleme, se analizează
    Ce nu merge bine, ce incomodează;
    În cap de masă, pe scaun, însuşi Vodă Ţepeş stă,
    Boierul Velea face prezenţa şi numără.

    Se ridică Vasile, zice: “Ţepeş Doamne,
    Stăm bine cu producţia de cereale şi carne,
    Am depăşit planul în industria de zgură
    Şi-am fost informat că nici nu se mai fură;
    În producţia de ţepe suntem, Doamne, pe primul loc în lume,
    I-am depăşit pe-americani, fără ruşine, putem spune!”





    RăspundețiȘtergere
  6. Adevarat dar noi ceilalți ce facem ?
    Haz de necaz !

    RăspundețiȘtergere
  7. Da... multe opinii. Dar tristul adevar, azi scris sub forma de poveste, chiar ramane actuala. Si, asta e si mai mare pacat, nu trece cu nimic!

    RăspundețiȘtergere
  8. Of frumos scris,oameni frumosi cu dragoste de tara si de oameni,pacat ca totul este adevarat si al naibi de dureros,o Duminica frumoasa de toamna sa aveti🥰

    RăspundețiȘtergere
  9. Ca bine scrieti... dar, ”omu”...makar a incercat! Adormitii suntem noi, ceilalti!

    RăspundețiȘtergere
  10. Da... chiar bine scris.Adauga doar ce a spus candva , Tanase:

    Se urzesc pe-ascuns vendete,
    Cum nicicând nu s-a văzut,
    Ţara-i plină de vedete,
    Şi cu asta ce-am făcut?

    Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!
    E sloganul cunoscut;
    Iarăşi am votat ca proştii,
    Şi cu asta ce-am făcut?

    RăspundețiȘtergere
  11. Nimic, mai adevarat.din pacate, pentru noi toti!

    RăspundețiȘtergere
  12. Frumoasa poveste… cu o fata intoarsa spre trecut uitam de schimbarile si lucrurile pe care le avem azi, lucruri care ne sunt posibile datorita trecutului in forma sa originala

    RăspundețiȘtergere
  13. Mda, limba noastra i o comoara, de n o mai intelege nimeni...

    RăspundețiȘtergere
  14. Tara asta e toata o poveste! Deci nimic nu ma mai mira

    RăspundețiȘtergere
  15. Va multumesc tuturor.Dar in primul rând, dlui Petry.O noapte binecuvântată ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. eu unul, sincer chiar va multumesc. Faceti ca, atunci cand postati... duminicile sa treaca mai usor... mai amuzant, mai instructiv. Chiar va multumesc!

      Ștergere
    2. Excelenta povestea de azi. Urmaresc acest blog... povesti interesante si bine inchegate... Felicitari!

      Ștergere
  16. Pecand oare si alte materiale? Sau doar atatea?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu maine, inca un material... oops, sper sa va placa, cel putin, la fel de mult, ca si asta....

      Ștergere
  17. Maine ne mai "uimiti" cu vreo poveste, ceva?! Sau, pe luna asta, doar cu atat ramanem?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca tot insistati, maine imi mai incerc norocul... dar si sorocu...

      Ștergere
    2. Este tarebine ca nu uitati de astfel de povesti. Da, chiar suntem " o tara de poveste"!

      Ștergere
  18. Rasuflu usurat... Credeam ca ati "abandonat" povestile!

    RăspundețiȘtergere
  19. Frumoase povesti.la cat mai multe!

    RăspundețiȘtergere
  20. Interesant, totul... Felicitari, tie...

    RăspundețiȘtergere
  21. FELICITARI DOMNULUI PETRY, PENTRU CARICATURA REALIZATA... POVESTE E PE MASURA. O ZI BUNA SA AVETI...

    RăspundețiȘtergere
  22. Nu ne uitati, maine... strasnice povesti. Si nu afirm doar eu, asa ceva... Aviz amatorilor!

    RăspundețiȘtergere
  23. Citeam o data, din Sorescu urmatoarele versuri:
    "Eminescu n-a existat.

    A existat numai o tara frumoasa
    La o margine de mare
    Unde valurile fac noduri albe.
    Ca o barba nepieptanata de crai.
    Si niste ape ca niste copaci curgatori
    În care luna îsi avea cuibar rotit.

    Si, mai ales, au existat niste oameni simpli
    Pe care-i chema : Mircea cel Batrîn,
    Stefan cel Mare,
    Sau mai simplu : ciobani si plugari,
    Carora le placea să spuna
    Seara în jurul focului poezii -
    "Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a".

    Dar fiindca auzeau mereu
    Latrînd la stîna lor cîinii,
    Plecau să se bata cu tatarii
    Si cu avarii si cu hunii si cu lesii
    Si cu turcii.

    În timpul care le ramînea liber
    Între doua primejdii,
    Acesti oameni faceau din fluierele lor
    Jgheaburi
    Pentru lacrimile pietrelor înduiosate,
    De curgeau doinele la vale
    Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei
    Si ai Tarii Bîrsei si ai Tariii Vrancei
    Si ai altor tari românesti.

    Au mai existat si niste codri adînci
    Si un tînar care vorbea cu ei,
    Întrebîndu-i ce se tot leagana fără vînt ?

    Acest tînar cu ochi mari,
    Cît istoria noastra,
    Trecea batut de gînduri
    Din cartea cirilica în cartea vietii,
    Tot numarînd plopii luminii, ai dreptatii,
    ai iubirii,
    Care îi ieseau mereu fără sot.

    Au mai existat si niste tei,
    Si cei doi îndragostiti
    Care stiau să le troieneasca toata floarea
    Într-un sarut.

    Si niste pasari ori niste nouri
    Care tot colindau pe deasupra lor
    Ca lungi si miscatoare sesuri.

    Si pentru ca toate acestea
    Trebuiau să poarte un nume,
    Un singur nume,
    Li s-a spus
    Eminescu."... Asa si cu materialul acesta... Felicitari.

    RăspundețiȘtergere
  24. Si maine e o zi, deci sa asyeptam

    RăspundețiȘtergere
  25. Numai "Misyer"Petry, putea zice, atat de "duios"!

    RăspundețiȘtergere