duminică, 17 aprilie 2022

POVESTE DE FLORII: Mirosul amărui, dinspre Plătăreşti

De Plătăreşti, sincer, nu ştiu câţi dintre dumneavoastră, cititorii mei...aţi auzit! Eu unul ştiam de acest nume, dar mi-au trebuit ceva anişori pentru a-l descoperi. Deşi l-am descoperit într-o blândă zi de sâmbătă... am dat de o altfel de realitate, una tristă... şi cu multe umbre. Doar soarele de afară... a mai salvat din acea realitate!

Mănăstirea Plătărești este o  mănăstire de confesiune ortodoxă, aflată în subordonarea canonică a Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor. Mănăstirea a fost ctitorită de către Matei Basarab și soția sa Elina, în anul 1632, biserica de piatră a mănăstirii fiind construită între anii  1642-1646 de același Domn și sfințită la data de 3 aprile 1646

 Mănăstirea este situată în partea de sud a localității cu acelaşi nume, din actualul judeţ Călăraşi, pe o terasă a râului Dâmboviţa, după confluența sa cu un alt râu: Colentina, la circa 20 de kilometri sud-est de capitală și la 15 kilometri de Sfânta mănăstire Cernica. 

Ansamblul arhitectonic al mănăstirii Plătărești a fost declarat monument istoric în anul 1915, în prezent fiind inclus pe monumentelor judeţului Călăraşi, din anii 2004 și 2010, ca monument arhitectonic de importanță națională. Ansamblul monahal este format din: Biserica cu  Hramul „Sfântul Mare Mucenic Mercurie”, Casa Domnească, chilii, construcții anexă și zid de incintă, toate incluse pe lista monumentelor istorice. 

 Legendele referitoare la începuturile mănăstirii menționează două variante principale. Conform primei variante, mănăstirea a fost ridicată în amintirea unei lupte cu TĂTARII, care îl sprijineau pe RADU ILIAŞ, la preluarea domniei de către Matei Basarab, în 1632. A doua variantă spune că Matei Basarab a ridicat mănăstirea în amintirea victoriei obținute asupra lui VASILE LUPU,  la Nenişori,  în octombrie 1639. Este posibil ca ambele variante să fie adevărate, în sensul că după lupta din 1632 Matei Basarab a înființat mănăstirea, iar după victoria din 1639 a construit biserica de piatră a mănăstirii. 


Viața monahală a cestor locuri a fost întreruptă de mai multe ori de-a lungul istoriei, mănăstirea căzând succesiv în ruină și fiind refăcută. În anumite perioade, localul actualei mănăstiri a fost transformat de autorități în penitenciar pentru femei sau spital pentru bolnavii de afecțiuni psihice. 


Episcopia  a reînființat mănăstirea în anul 2000, ca mănăstire de maici, transformând-o în mănăstire de călugări în anul 2004. Începând cu 1 septembrie 2009, mănăstirea a redevenit mănăstire de maici, statut pe care îl are și în prezent. 

  • SITUAŢIA ACTUALĂ

Din câte am aflat numărul de monahii care se trudesc cu viaţa între acele ziduri nu mai depăşeşte numărul de 8 suflete.... dar şi situaţia acolo, îmi pare una pe cât de TRISTĂ, pe atât de caldă şi LINIŞTITĂ... pentru actualul Episcop... VICENŢIU! 

Şi acest nume are... precum mănăstirea de faţă, are mai multe umbre... decât LUMINI!... Dar azi, sunt FLORIILE... 

LA MULTI ANI!... Soare,în inimi.

11 comentarii:

  1. .... Mai nou, Sfantul Parinte... numit si Francisc... se îndoieste de ÎNVIERE, punand totul pe seama bombardamentelor..... Ce am fost... si unde am ajuns....

    RăspundețiȘtergere
  2. In asta tara, cam totul are... de la o vreme incoa miros amarui!

    RăspundețiȘtergere
  3. Cam aşa este peste tot....

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce text delicat, in tuse de gri...de cotidian gri!!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Idilic tablou... amaruiiul persista.

    RăspundețiȘtergere
  6. Olfactiv sau nu... dar articolul iti ramane in simtiri. Bravo...

    RăspundețiȘtergere
  7. Bine scris, in tuse gri amarui... un loc unde pare ca doar DUREREA este la ea..acasa!

    RăspundețiȘtergere
  8. Trist, dureos, dar real. Am fost acolo si am ramas cu aceeasi senzatie!

    RăspundețiȘtergere
  9. Excellente pré-balade dans cette région, avec les derniers points gris... mais aussi avec des images uniques. Félicitations, ma chère.

    RăspundețiȘtergere