POVESTEA UNEI ȚĂRI.... DINTR-O ALTĂ REALITATE

Povestea de mai jos preferam a o scrie cît se poate de tărziu, exact ca un roman pe care  l-ai dori să nu-l (mai) termini atăt de curănd! Povestea de mai jos, face parte din istoria de 100 de ani al acestui NEAM, care încearcă de un AMAR de vreme să NU UITE CINE ESTE CU ADEVĂRAT!

Paradoxal poate pentru unii, pentru alții se prea poate să nu, dar povestea asta am auzit-o prin anul 2000, chiar la sediul PSD... narată chiar de autorul lor: VIOREL ROMAN!... Iată însă, mai jos, întreaga poveste:

”Cine caută „ţigani români” pe google.ro găseşte 84.000 de documente. Robi ai moldo-valahilor secole de a rândul, ţiganii continuă şi după creştinizare, tradiţiile lor de castă din India. Aşa au dezvoltat ei o strategie de supravieţuire a şatrei de care se folosesc azi şi ortodocşi supuşi presiuni statului de drept, agresiunii raţionalităţii occidentale, mai ales după aderarea la UE/ANTO. După dezrobire, ţiganii sunt folosiţi de ruşi şi de preşedinţii ortodoxo-comunişti moldo-valahi. Moscova a instalat la Bucureşti după 1944 pe Ana Pauker şi după 1989 pe Ion Ilici Iliescu, care la rândul lor se bazau pe oamenii din etnia lor lor, evreii şi ţigani.

• După Antonescu şi Ceauşescu ruşii nu mai au încredere în români

Simbioza dintre ţiganii lui Iliescu şi ortodocşi a început cu tranziţia de la ţigan la rom. TA-ROM, Rom-pres, Rom-silva, Rom-trans sunt ale rom-ilor? Ţiganizarea sub Iliescu, Văcăroiu, Năstase, Voiculescu, Voicu, Vanghelie, Pleşu era un paravan binevenit şi al moldo-valahilor, care-i baga pe ţiganii romanes în faţă, pentru că încă se tem de occident în ciuda vizitei în România a Fericitului papa Ioan Paul II.

Şi preşedintele Traian Băsescu, fratelui său Mircea, sunt văzut de ţigani ca fiind de a lor. Oricum ei au mers consecvent pe urmele lui Iliescu. Corupţia cu larg caracter de masa continuă, ţiganca romanes Elena Udrea e unsă ministru cu cel mai mare buget, de patru miliare de euro, iar legăturile familiei prezidenţiale cu clanurile interlope ţigăneşti sunt de notorietate şi fac acuma obiectul multor procese. Preşedintele Klaus Werner Iohannis are misiunea să dreagă busuiocul. Credibilitatea preşedinţilor postrevoluţionari amalgamata cu strategia de supravieţuire a ţiganilor trebuie reabilitată. Problema e că partida moldo-valahilor ortodocşi – PMR, PCR, FSN, PDSR, PSD, PNL, USL, PC – nu acceptă statul de drept occidental, membrii lor marcanţi şi infractori nu se consideră, că în UE, incompatibili cu funcţii publice.

Ţiganii au soborul castei lor, nu respectă din principiu statul, pentru că i-a ţinut în robie. Oligarhii ortodocşi mimează democraţia de tip Westminster, dar îşi urmăresc interesele de tip fanariot şi nu accepta nici ei justiţia occidentală. Ei vor puterea politică şi subordonarea necondiţionată a justiţiei, procuraturii, poliţiei, presei. Pentru a înţelege această lume orientală, pe lângă studii socio-politice şi de antropologie religioasă, merită văzute câteva filme. În „Leviathan” (2014), oligarhul rus (fără componenta ţigăneasca) seamănă cu baronul local moldo-valah. În „Ticăloşii” (2007) şi „Aferim!” (2015), se vede simbioza dintre moldo-valahi şi romi, adică ţiganizarea românilor.

• Baronii ortodocşi moldo-valahi sunt incompatibili cu normele şi valorile occidentale. 

După cum spunea ţiganul genial Nae Ionescu: „Cine nu-i ortodox, nu-i roman!” Ceea ce nu-i adevărat, pentru că nu toţi românii sunt ortodocşi, iar transferul modului de comportament ţigănesc şi peste Carpaţi este intolerabil. Rezultatul: Patru, cinci milioane s-au refugiat, au plecat în occident din cauza ţiganizării României.

• La încrucişarea imperiilor şi religiilor, românii stau în calea tuturora.

 Ortodocşii, Imperiul Roman de Răsărit (Moscova şi Constantinopolul) n-au încredere în urmaşii Romei neslavizaţi, la nord de Dunăre şi pentru că-i împiedica să aibe legătură directă cu fraţii lor, sârbii şi bulgarii. Occidentalii, Sfântul Imperiu (UE/NATO) n-au încredere în ortodocşi. Turco-musulmanii şi Patriarhul grec au nostalgia celor cinci secole de dominaţie la Bucureşti şi Iaşi. În acest context religios de la limes, ţiganizarea moldo-valahilor are tradiţie. Ţarul îl trimite pe Alexandru S. Puşkin la Chişinău cu această misiune. În poemul său „Ţiganii” e vorba de urmaşii Romei la Dunărea de Jos: românii sunt romanes, adică ţigani. URSS promovează filmele moldoveanului Emil Loteanu „O şatra urcă spre cer”, „Lăutarii” în care ţiganii cantă româneşte. Rezultatul: România este „un stat artificial locuit de ţigani italieni” (Vladimir Jirinovski), „Romanii sunt ţigani” (Vladimir Voronin). Confruntaţi cu „Bolnavul de la Bosfor” şi expansiunea ruşilor, occidentalii îi ajută pe români, pe moldo-valahi, susţinând Unirea (după dezrobirea ţiganilor), regatul sub Carol I şi Marea Unire. Reorientarea spre Roma e meritul Bisericii Unite, aşa că după lichidarea ei, vestul descoperă duplicitatea moldo-valaha, Dracula, ţigani… Imagini negative. Pentru că natalitatea e în creştere la ţigani şi în descreştere la toţi, în vremea lui Ceauşescu se considera că ei vor deveni din naţiune conlocuitoare, una înlocuitoare. Ortodoxia, marginalizarea Bisericii Unite îi înstrăinează pe occidentali, iar ţiganii sunt confundaţi cu Rom/ânii, după ce ei ajung la conducere şi se metamorfozează subit în rom/roma/romanes. „Roma” şi „Caritas” sunt noţiuni romano-catolice la care aspiră ţigani şi escroci din Cluj, fără a le devaloriza. Confuzia între rom/roma/români este la fel  una propagandistică, de imagine. Dar atât în România cât şi în Moldova, cea mai săracă ţară din Europa, majoritatea se confruntă cu o situaţie materială la limită, care generează în mod firesc comportamentul de supravieţuire la marginea legalităţii şi neîncredere, specific mai ales ţiganilor.

• Românii şi romi ortodocşi nu se bucura de simpatie nici în vest nici şi est. 

Oricum,Obedienta milenară pravoslavnica şi multiseculara suzeranitate turco-greco-musulmană nu pot fi depăşite în câteva decenii de ortodocşii moldo-valahi şi cu atât mai puţin de romii dezrobiţi în urmă cu 153 de ani. Totuşi, toate drumurile duc la Roma. Decizia românilor şi a occidentalilor de reintegrare în Sfântul Imperiu, UE/NATO, schimbă deja încet dar sigur atât viaţa urmaşilor legiunilor pierdute de la Dunărea de Jos, cât şi propagarea imaginii lor negative, diversiunea ţiganizării lor.

    Ei, acum dragilor, cum vi se pare povestea?