De ZIUA... mea: ASCULTĂ, PRIVEŞTE...ŞI TACI!

Nu va grăbiţi, ca azi, de ziua mea... să daţi buzna în a mă FELICITA... nu e cazul... azi haideţi ca... de ZIUA mea... să alegem ... împreună... TĂCEREA! Dar ştiţi de ce  aleg a SCRIE... taman AZI, despre aşa ceva? Să o luăm, pe rând...ori, printre rânduri:

• Când tăcerea este comunicarea cea mai eficientă?!

Simplu... Azi, noi trăim într-o cultură care pune valoare pe împărtășirea fiecărui gând și fiecărui sentiment „în direct". Ca rezultat, nu ne oprim niciodată să reflectăm asupra a ceea ce tocmai am spus. Această lipsă de reflectare poate duce la mai multe probleme de comunicare ce pot rezulta într-o relaţie deficitară cu cei din jur.Nu simţiţi, uneori,  la fel?! 

Un proverb, de data asta african zice cam aşa: "Tăcerea este o tânără măritată care a înghiţit un os, în ziua nunţii..."

Dar, le fel de bine, adeseori ne-am gîndit cum naiba  ne-am descurca noi... cu TĂCEREA?! Iată cum:  

"Înainte de a mă naște, eram un foarte bun înotător. În lichidul amniotic mă simțeam ca peștele în apă. Mama a știut, așa cum numai mamele pot ști, că poartă în pîntece un înotător de performanță, și a început să crească. Din dragoste pentru mine, mama a devenit uriașă. Aveam acum la dispoziție un bazin olimpic plin cu lichid amniotic. Băteam suta de metri în secunde din ce în ce mai puține. Înotam într-o tăcere perfect etanșă. Luni de zile m-am antrenat pentru o medalie, aveam toate motivele să sper la aur. Dar mama a început într-o zi să descrească. Apoi i s-a rupt apa, iar mie mi s-a rupt tăcerea. M-am trezit țipînd..."(Teoria tăcerii).

 Hai dară să venim la Essop...

Da, "nenea" Essop, înainte de-a i se duce buhul de mare moralist și fabulist, el a fost un simplu sclav, că așa funcționau democrațiile și republicile în antichitate. Republica Romană și polisurile grecești, etaloanele europene de cultură și civilizație, entități statale care se respectau și care, nu-i așa, încurajau drepturile și libertățile omului, erau de fapt niște societăți sclavagiste; dar nu asta e important acum și nu pe chestia asta vreau să marșez, așa că să ne întoarcem la autorul fabulei.

Într-o zi, stăpânul său, care se intitula Xantos, l-a trimis pe Essop la piață să îi procure cea mai delicioasă delicatesă. Ăsta s-a dus și cum nu prea avea aptitudini de master chef i-a adus stăpânului niște limbi, pe care după aia le-a preparat și el cum a putut; mai în sos, mai în sânge, mai pe grătar, mai cu mărar.
La strâmbatul din nas al stăpânului, Essop al nostru i-a explicat cum e cu limba și de ce e atât de bună: că este legătura indisolubilă și nemijlocită cu tot ceea ce ne înconjoară, că este cifrul exact al tuturor științelor, este organul cu care mărturisim adevărul, ne manifestăm rațiunea, dar și organul cu care ne trădăm voluptatea și ne manifestăm patosul pasiunii. Cu ajutorul limbii le facem aproape pe toate: dăm ordine juste sclavilor, îi învățăm lucruri bune pe urmași, construim idei, ne lăudăm stăpânii, ne preaslăvim zeii și tot ea, limba, reprezintă cheia cu care noi, muritorii, deschidem porțile Olimpului, unde Zeus ne trăznește de nu ne vedem. 

Gâdilat cum se cuvine la orgoliu și atins puțin la sentiment, dar totuși dorind să își pună iscusitul sclav în încurcătură, Xantos îl trimite a 2-a zi iar la piață să cumpere cea mai abominabilă chestie comestibilă cu putință.
Probabil că vânzătorul de ieri i-a făcut un discount bunicel, așa că Essop a venit acasă și i-a trântit pe masă patronului tot limbi.
La privirea șocată a stăpânului, Essop, care probabil avea deja pregătit și epitaful, își face curaj, trage aer în piept și spune că limba este sursa tuturor războaielor, este mama proceselor, tatăl gâlcevei, sora calomniei și în general, este organul tuturor greșelilor.
– Cu ajutorul ei bârfim, lingușim, pângărim, întărâtăm și distrugem, lucruri extrem de nenobile pentru un caracter nobil ca al dumneavoastră, stăpâne.

Legenda spune că după întâmplarea asta Xantos l-a eliberat pe Esop, iar acesta și-a continuat cariera fabuloasă de fabulist. Limbile lui înseamnă, așa cum vedem și în politica românească din zilele noastre capacitatea, de cele mai multe ori mârșavă, de a prezenta același lucru sub 2 aspecte: bine când îți convine și te avantajează pe tine și rău în caz contrar.

Deci, de ZIUA mea... v-am convins?! Poate nu aţi aflat încă, dar într-o proporţie covîrşitoare noi, ăştia de ne numim OAMENI nu facem decât a ŞOPTI, ori ŞUŞOTI... Ei... dar mai departe... POVESTEA MEA zice că: " șoapta pulsează prin vene, gândul ce aripa-și strânge, te pătrunde cuvântul, te zidește tăcerea, tăcerea, tăcerea e luptă, unire în suflet cu duhul..."

Aşa că, NU UITAŢI: 

 

 

 "deștepții"spun multe; în timp ce înțeleptul... e NEVOIT.... SĂ …TACĂ...